Noi tendinţe în obstetrică şi ginecologie

Vorbim în acest număr al Ginecologia.ro despre un subiect fierbinte în dezbaterile societăţii medicale de peste tot din lume: periviabilitatea, adică graniţa dintre “prea mic pentru a supravieţui” şi “ar putea supravieţui cu handicap deloc neglijabil”. Subiectul interesează nu numai obstetricienii, dar şi neonatologii, medicii legişti, psihologii, sociologii etc. A doua jumătate a secolului XX a adus un progres considerabil în tehnologiile medicale de care beneficiază marii prematuri, schimbând indicatorii statistici demografici. Pe de o parte, numărul de nou-născuţi la vârste gestaţionale mici a crescut, pe de altă parte, progresele terapiei intensive neonatale au făcut ca o bună parte dintre aceşti prematuri extremi să poată supravieţui. Totuşi, în ciuda progreselor medicale, capacitatea noastră de a preveni prematuritatea nu pare să se fi schimbat. Periviabilitatea (22-24 săptămâni de gestaţie) a generat controverse clinice şi etice legate de modalitatea de naştere, reanimarea neonatală şi limitele tratamentului de susţinere neonatală (McCullough, Chervenak&Levene, 2007). Grupul de lucru al World Association of Perinatal Medicine (WAPM), cu participare românească, constituit în 2010, şi-a propus să definească conceptele de etică perinatală, să stabilească algoritmii de prognostic pentru supravieţuirea şi morbiditatea neonatală şi să propună un protocol de intervenţie pentru managementul neonatal pentru fetuşii periviabili. Tratamentul neonatal îşi atinge limitele etice când se consideră că probabilitatea de realizare a obiectivelor pe termen scurt sau lung devine foarte mică, iar riscul de morbiditate şi de dizabilităţi fetale împovărătoare devine inacceptabil. În această situaţie, a oferi părinţilor alternativa discontinuităţii tratamentului de susţinere vitală devine etic acceptabil, şi acest lucru trebuie să fie clar părinţilor care solicită ca “totul să fie făcut” pentru a salva copilul lor. Din aceste considerente, obiectivul viitorului rămâne prevenirea prematurităţii, astfel încât deciziile dificile, din situaţia periviabilităţii, să apară cât mai rar. În numărul de faţă, revista vă mai propune o proiecţie demografică pentru România până în anul 2025, două articole de oncologie ginecologică comparativă, noutăţi din domeniul reproducerii umane asistate şi un studiu ce prezintă noi parametri ecografici, utili în diagnoza antenatală - indicele de performanţă miocardică (Tei index) al funcţiei ventriculare stângi, obţinut prin Doppler pulsatil (DP) şi Doppler tisular (DT), în fetuşi cu structuri cardiace normale. Şi în acest număr este prezentă secţiunea dedicată moaşelor şi asistenţilor medicali, cu informaţii, sperăm, utile celor interesaţi. Speram ca Noul An 2014 să vă găsească gata pentru întâlnirea cu toate dorinţele şi aşteptările Dumneavoastră. Întregul colectiv redacţional vă urează: “La Mulţi Ani, 2014!”