De zece ani, la 19 mai, comunitatea internaţională a medicilor de familie serbează o zi dedicată specialităţii lor. O iniţiativă a WONCA World, menită să reamintească publicului că, alături de progresele, tehnologizarea şi standardizările ridicate la puterea „n” înregistrate în practica medicală, medicina de familie îşi păstrează locul şi importanţa în ansamblul îngrijirilor de sănătate.

Istoria ultimilor 50 de ani ai medicinei de familie debutează prin constituirea, în anul 1972, a Organizaţiei Mondiale a Medicilor Generalişti (WONCA), la iniţiativa unui număr restrâns de asociaţii naţionale. Drumul a fost dificil, implicând energie, voluntariat, imaginaţie şi tenacitate. Lansată într-o perioadă dificilă, organizaţia mondială a generaliştilor a găsit resurse de a se dezvolta şi de a atrage sprijin din partea instituţiilor internaţionale. Apariţia WONCA nu a fost un eveniment spontan; la nivel european au existat eforturi premergătoare de coagulare a profesioniştilor în educaţie – prima catedră universitară de medicină de familie în Europa continentală (Utrecht, 1967) sau prima conferinţă de educaţie în medicina primară (Bruxelles, 1970). Înfiinţarea WONCA a confirmat practic procesul de renaştere a specialităţii medicină de familie, început în anii ’60. Doi ani mai târziu, în 1974, ia fiinţă Grupul Leewenhorst (viitorul EURACT), care lansează documentul Medicul generalist în Europa, considerat a fi sorgintea a numeroase curricula academice.

Un eveniment important l-a reprezentat Conferinţa Internaţională de Medicină Primară desfăşurată la Alma-Ata (fosta URSS, actualmente în Kazahstan) în 1978 şi finalizată cu celebra Declaraţie, act considerat ca fiind o adevărată Constituţie a îngrijirilor de sănătate. Cheia de boltă a documentului a reprezentat-o afirmarea dreptului la sănătate ca fiind cel mai important dintre drepturile fundamentale ale omului, soluţia pentru prezervarea acestuia constituind-o dezvoltarea unui sistem de medicină primară armonios, capabil să ofere servicii de calitate de o manieră eficace şi uniformă, indiferent de aria geografică. Principiile de la Alma-Ata au fost reiterate de Grupul Leewenhorst în Declaraţia de la Klagenfurt (1979), centrată pe necesitatea pregătirii vocaţionale specifice în acest domeniu.

Ulterior acestei decade istorice, mai multe ţări au adoptat măsuri de întărire a medicinei primare, în special în Europa de Vest, care a devenit un pol de dezvoltare şi diseminare a noilor principii ale specialităţii. În paralel, WONCA s-a implicat în clarificarea domeniului asistenţei primare, un exemplu fiind definiţia europeană a medicinei de familie (2005), realizată în colaborare cu EURACT, constituind şi astăzi baza oricărui program de educaţie performant.

Comparând situaţia actuală cu cea din urmă cu 40 de ani, notăm progresele fundamentale înregistrate atât în ceea ce priveşte cunoaşterea şi cercetarea, cât şi lupta împotriva suferinţei şi morţii. Medicina şi-a întărit poziţia de top, de regină a cunoaşterii umane, dar în acelaşi timp a experimentat (şi experimentează încă) modele şi obiective benefice tuturor straturilor sociale.

Aceste evoluţii au constituit argumente pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii de a revizui Declaraţia din 1978 cu o nouă versiune, adoptată în 2018 la Astana (Kazahstan), în care se reafirmă rolul principal al medicinei primare în clădirea unui sistem de sănătate echitabil, just şi accesibil pentru toţi cetăţenii. La Astana s-au subliniat în plus ameninţările care planează asupra sănătăţii globale: alimentaţia, unele obiceiuri, conflictele, dezastrele climaterice sau epidemice. Calitatea precară şi costurile mari ale unor mijloace terapeutice, dar şi criza de personal medical au fost, de asemenea, identificate ca bariere în calea unui sistem de sănătate funcţional.

Aceste provocări se ridică astăzi şi în faţa profesioniştilor din medicina de familie. O specialitate al cărei destin este de a fi mereu în prima linie, de a constitui infanteria fără de care nicio putere civilizatoare şi benefică nu poate cuceri tărâmul sănătăţii.