Perspectiva indicelui de masă corporală ca model de sănătate

Introducere

Indicele de masă corporală (IMC) reprezintă unul dintre parametrii fundamentali utilizați pentru evaluarea statusului ponderal al populației. În România, studiul ORO (2014) arată o prevalență combinată a supraponderalității și obezității de 52,4% în rândul adulților⁽¹⁾. Acest fapt, vizibil și în mod natural, arată că există un risc crescut pentru creșterea incidenței bolilor metabolice și cardiovasculare^(2,3). Din această perspectivă, o evaluare a modului în care generația tânără a viitorilor medici gestionează propriul indice de masă corporală poate reprezenta o evaluare a „cărții de vizită” a generațiilor de medici care vor manageria aceste patologii, a căror pondere este în creștere^(4,5).

Obiectivul studiului este de a evalua incidența supraponderalității și a obezității în rândul studenților din anul II ai Facultății de Medicină Generală, de la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu-Mureș, raportată la datele naționale.

Materiale și metodă

Studiul a inclus 441 de studenți ai Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu-Mureș, de la Medicină Generală, din anul II, care s-au prezentat pentru examenul de bilanț în anul universitar 2025-2026. Din cei 441 de studenți incluși în studiu, 309 (70,07%) au fost de gen feminin și 132 (29,93%) de gen masculin. Distribuția pacienților nu a ținut cont de vârsta subiecților, în cadrul acestui studiu fiind colectate doar informații referitoare la înălțimea și greutatea corporală a subiecților. Aceste date au fost utilizate pentru calcularea indicelui de masă corporală (IMC). IMC-ul a fost calculat conform formulei OMS (kg/m²), iar clasificarea a fost realizată pe intervale standard: subponderalitate (<18,5), normoponderalitate (18,5-24,99), supraponderalitate (25-29,99) și obezitate (≥30).

Rezultate

Majoritatea persoanelor incluse în studiu au fost de gen feminin, fapt datorat cel mai probabil mediului din care au fost racolate, statistic putându-se observa o pondere mai mare a acestora în formele medicale de învățământ (figura 1).

Distribuția subiecților pe baza calculului IMC s-a făcut conform clasificării OMS în șase categorii (tabelul 1).

Studiul a evidențiat faptul că ponderea cea mai mare este reprezentată de studenții normoponderali (63,72%), urmați de cei supraponderali (18,14%), iar o pondere care nu este neglijabilă (10,88%) este reprezentată de studenții care în cadrul evaluării nu au acceptat furnizarea datelor necesare efectuării studiului. Nu s-au înregistrat cazuri de obezitate de grad II sau III. Totodată, se poate observa că 6,58% dintre respondenți sunt subponderali, majoritatea fiind de gen feminin (figurile 2.1 și 2.2).

Analiza comparativă în funcție de gen (figura 3) evi­dențiază faptul că persoanele de gen feminin sunt mai preocupate de aspectele legate de greutatea corporală, dar se poate observa și faptul că ponderea celor care nu doresc să furnizeze datele necesare pentru calculul IMC este mai mare în rândul acestora (9%) față de genul masculin (0,76%).

Discuție

Faptul că aproape 1 din 10 subiecți participanți la acest studiu (10,88%) nu a fost de acord cu furnizarea datelor necesare efectuării studiului, invocând motive tehnice care nu au permis cântărirea, poate sugera o influențare a înregistrării reale, în cadrul studiului, a supraponderalității și obezității. Principalele scuze invocate au fost îmbrăcămintea groasă și indisponibilitatea pentru a accepta determinarea masei corporale în astfel de condiții.

Faptul că majoritatea subiecților subponderali (93,10%) sunt de gen feminin poate să reprezinte un semnal de alarmă, fiind bine cunoscut tiparul promovat în special în industria modei și nu numai, cu privire la un „standard” al frumuseții feminine. Astfel de cazuri ar trebui să ridice suspiciunea anorexiei, situație în care pacientul ar trebui să beneficieze de sprijin medical multidisciplinar⁽⁷⁾.

Raportat la studiul ORO⁽¹⁾, care evidențiază în rândul populației generale o prevalență cumulată a supraponderalității și obezității de 52,4%, am putea afirma că viitorii reprezentanți ai corpului medical conștientizează riscurile pe care le generează supraponderalitatea și obezitatea și sunt preocupați să managerieze eficient acest factor de risc pentru boli metabolice și cardiovasculare.

Concluzii

Studiul a evidențiat faptul că majoritatea studenților la Medicină sunt normoponderali, iar prevalența supraponderalității este semnificativ mai mică decât la nivel național, cazurile de obezitate severă fiind absente în rândul studenților evaluați în cadrul acestui studiu. Totodată s-a evidențiat faptul că există diferențe importante de gen, băieții fiind mai predispuși la exces ponderal.

Rezultatele subliniază necesitatea adoptării unor intervenții orientate spre sănătatea personală a tinerilor, pentru ca aceștia să poată deveni, în mod autentic, promotori ai unui stil de viață sănătos, atât pentru ei, cât și pentru familiile pe care le vor întemeia. Medicul de familie poate avea un rol fundamental în influențarea stilului de viață atât al individului, cât și al familiei din care provine acesta.   

Autor pentru corespondență: Remus-Sebastian Șipoș E-mail: dr_rsipos@yahoo.com

CONFLICT DE INTERESE: niciunul declarat.

SUPORT FINANCIAR: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.