ENDOCRINOLOGIE

Statusul nutriţional, obezitatea şi SARS-CoV-2

 Nutritional status, obesity and SARS-CoV-2

First published: 28 mai 2020

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.135.3.2020.3237

Abstract

In recent months, a new type of coronavirus (called SARS-CoV-2) has spread around the world, being declared a pandemic on the 11th of March 2020, and causing the COVID-19 disease. Although this infection does not endanger the lives of most infected people, it can be fatal in some vulnerable groups. The exact mortality rate varies significantly between regions and countries, especially with an increased risk of death in people over the age of 70 years old. Obesity facilitates SARS-CoV-2 infection and should be considered a negative prognostic factor in those infected, and malnutrition favors the severe evolution of critical patients. At this point, we want to highlight the fact that both SARS-CoV-2 infection and malnutrition (especially obesity) share some common pathways of metabolic and inflammatory reaction such as the fact that both cause hyperglycemia through insulin resistance. Thus, a healthy lifestyle, a personalized diet, maintaining the ideal weight, along with hygienic preventive measures are the main interventions that can reduce the risk of infection and can also help to win the fight against this virus.

Keywords
SARS-CoV-2, obesity, malnutrition, lifestyle

Rezumat

În ultimele luni, un nou virus din familia coronavirusului (de­nu­mit SARS-CoV-2) s-a răspândit în întreaga lume, fiind declarată pan­de­mie din 11 martie 2020 şi generând aşa-numita boală COVID-19. Deşi această infecţie nu pune în pericol viaţa ma­jo­ri­tă­ţii celor infectaţi, poate fi letală pentru unele grupe vul­ne­ra­bi­le. Rata exactă a mortalităţii variază mult între regiuni şi ţări, în special cu un risc crescut de deces la persoanele în vârstă de pes­te 70 de ani. Obezitatea facilitează infecţia cu SARS-CoV-2 şi ar trebui să fie considerată un factor de prognostic negativ la cei infectaţi, iar denutriţia favorizează evoluţia gravă a pa­­cien­ţi­lor critici. Prin acest articol, dorim să evidenţiem fap­tul că atât infecţia cu SARS-CoV-2, cât şi malnutriţia (cu pre­di­lec­ţie obezitatea) împărtăşesc unele căi comune de reac­ţie me­ta­bo­li­că şi inflamatorie. Pe de o parte, obezitatea pro­voa­că hi­per­gli­ce­mie, prin rezistenţă la insulină, în timp ce SARS-CoV-2 poa­te pro­vo­ca şi el hiperglicemie. Obezitatea şi SARS-CoV-2 îm­păr­tă­şesc elemente comune ale procesului in­fla­ma­tor, exacerbând in­fec­ţia la obezi. Astfel, un stil de viaţă să­nă­tos, o dietă per­so­na­li­za­tă, păstrarea greutăţii ideale, alături de măsurile igieno-die­te­ti­ce de prevenţie sunt principalele in­ter­ven­ţii care pot reduce ris­cul de infecţie şi pot ajuta în câştigarea lup­tei cu acest virus.

Din decembrie 2019, un nou virus din familia coronavirusului (denumit SARS-CoV-2) s-a răspândit în întreaga lume, fiind declarată pandemie din 11 martie 2020 şi generând aşa-numita boală COVID-19. Deşi COVID-19 nu pune în pericol viaţa majorităţii celor infectaţi, poate fi letală pentru unii. Rata exactă a mortalităţii variază mult între regiuni şi ţări, în special cu un risc crescut de deces la persoanele în vârstă de peste 70 de ani(1).

Mortalitatea pacienţilor internaţi în unitatea de terapie intensivă este de aproximativ 50%(2). O comparaţie între rata cazurilor de fatalitate din Italia şi cea din China su­gerează că pacienţii de sex masculin cu vârsta ≥70 de ani au un risc mai mare de deces(2). După cum s-a raportat anterior, bolile metabolice, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, sau bolile respiratorii şi cardiovasculare, inclusiv boala pulmonară obstructivă cronică, hipertensiunea arterială şi boala coronariană, accentuează severitatea infecţei(3-7).

Obezitatea pare a fi legătura naturală dintre aceste afecţiuni, dar prevalenţa ei la pacienţii cu COVID-19 nu este cunoscută. Bhatraju şi colab.(1) au raportat că media indicelui de masă corporală (IMC) la pacienţii cu COVID-19 de la terapie intensivă a fost de 33,2±7,2 kg/m2. Aceasta este în conformitate cu dovezile că obezitatea facilitează infecţia cu SARS-CoV-2(8) şi ar trebui să fie considerată un factor de prognostic negativ la aceşti pacienţi, aşa cum este documentat într-o metaanaliză recentă în care bolnavii afectaţi sever au prezentat un IMC mai mare comparativ cu pacienţii cu afectare moderată sau uşoară(9).

La ora actuală încă nu avem date specifice legate de impactul COVID-19 asupra persoanelor cu obezitate. Obezitatea severă la tineri este asociată cu o serie întreagă de complicaţii, inclusiv modificări ale echilibrului glicemic, care pot accentua disfuncţia ventilatorie şi agrava insuficienţa respiratorie şi evoluţia în cadrul unei posibile infecţii cu SARS-CoV-2. Diametral opusă este obezitatea la pacientul vârstnic, asociată şi cu diabetul zaharat de tip 2.

O luare de cuvânt foarte pertinentă, publicată în JAMA de curând, nu a prezentat obezitatea ca factor de risc pentru prognosticul infecţiei cu SARS-CoV-2 în Italia(11). Privind înapoi asupra unor focare infecţioase similare, în timpul pandemiei H1N1 din 2009, obezitatea a fost recunoscută ca un factor de risc independent pentru complicaţii ale gripei(12), astfel încât nu este surprinzător faptul că obezitatea este un potenţial factor independent de risc pentru SARS-CoV-2.

Printre cauzele fiziopatologice ale acestor cazuri mai severe ale epidemiei de gripă se numără rezistenţa la leptină. Leptina este un reglator important al maturării limfocitelor B. De asemenea, ştim că există alte erori funcţionale şi numerice ale limfocitelor B şi T la pacienţii cu obezitate, iar acest aspect ar putea să aibă şi un alt impact(14). Chiar dacă la acest moment nu avem încă un vaccin împotriva SARS-CoV-2, trebuie să avem în vedere că pacienţii cu obezitate pot să prezinte un răspuns imunologic uşor afectat. Persoanele obeze au arătat o protecţie diminuată împotriva imunizării antigripale, deoarece, în ciuda vaccinării, obezii sunt de 2-3 ori mai predispuşi să sufere de infecţie comparativ cu cei care nu sunt obezi. Acest lucru se datorează în primul rând unui răspuns suboptimal al activării macrofagelor la prezentarea antigenelor la persoanele obeze. În acelaşi context, putem preciza că persoanele cu un IMC crescut par să fie mai contagioase decât cele cu greutate normală.

Se pare că persoanele cu obezitate care au făcut gripa H1N1 au avut o încărcătură virală mai persistentă decât cele cu un IMC normal. De asemenea, la persoanele cu obezitate a crescut riscul de apariţie a unor tulpini mai virulente comparativ cu persoanele normoponderale. Una dintre explicaţii a fost că IMC se corelează pozitiv cu numărul de particule virale eliminate prin expir, iar acest lucru este şi mai clar dovedit la sexul masculin, ridicând supoziţia implicării unui volum ventilator mai mare(13). Astfel, potenţialele implicaţii pentru obezitate în focarul de SARS-CoV-2 ar trebui elucidate.

Astfel, persoanele cu obezitate trebuie să fie în permanenţă preocupate de măsurile de prevenire a creşterii în greutate, acest lucru având un impact nu numai asupra metabolismului, ci şi asupra răspunsului imunologic, iar efortul fizic are efecte pozitive în imunomodulare.

Subliniem în plus importanţa medicaţiei cu po­ten­ţial efect imunomodulator. Pacienţii care ur­mează un tratament cu metformin – pe care îl folosim atât la pacienţii cu diabet zaharat, dar şi în sindromul de in­su­li­no­re­zis­tenţă – trebuie încurajaţi să continue administrarea aces­tuia, deoarece acest activator al AMP-kinazei are şi efecte antioxidante, dar şi efecte antiinflamatoare, ceea ce ar putea fi similar cu efectul imunomodulator pe care îl are efortul fizic(15).

În plus, activatorii PPAR gama, reglatori-cheie nu numai ai metabolismului lipidic, dar şi ai inflamaţiei (rosigitazona, pioglitazone), pot să aibă, de asemenea, un efect benefic(16). Astfel, transmitem un mesaj pentru persoanele afectate de obezitate, şi anume să încerce să facă mişcare cât mai mult şi să ia toate măsurile de protecţie, pentru că s-ar putea ca totuşi contagiozitatea să fie ceva mai crescută decât la populaţia cu un IMC normal.

La polul opus se află malnutriţia, care a fost frecvent întâlnită la pacienţii critici şi este răspunzătoare de înrăutăţirea progresivă a statusului clinic. Din acest motiv, o evaluare nutriţională este obligatorie la aceşti pacienţi, recomandându-se un necesar nutriţional de până la 30 de calorii/kg corp la pacienţii cu un consum energetic crescut (cum sunt cei aflaţi în terapie intensivă, cu afecţiuni cu o formă severă) şi asigurarea acestui necesar pe cale enterală sau parenterală(17).

În concluzie, atenţionăm că atât infecţia cu SARS-CoV-2, cât şi obezitatea sau denutriţia împărtăşesc unele căi comune de reacţie metabolică şi inflamatorie. Pe de o parte, obezitatea provoacă hiperglicemie prin rezistenţă la insulină, dar şi SARS-CoV-2 poate provoca hiperglicemie (prin mecanisme care nu sunt încă elucidate). Obezitatea şi SARS-CoV-2 împărtăşesc elemente comune ale procesului inflamator (şi posibil tulburări metabolice), exacerbând infecţia cu acest virus la obezi. Astfel, un stil de viaţă sănătos, o dietă personalizată şi păstrarea măsurilor igieno-dietetice de prevenţie pot reduce riscul de infecţie sau pot ajuta în câştigarea luptei cu acest virus.  

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Lloyd-Sherlock P, Ebrahim S, Geffen L, McKee M. Bearing the brunt of COVID-19: older people in low and middle income countries. BMJ. 2020; 368m1052.

  2. Bhatraju PK, Ghassemieh BJ, Nichols M, et al. COVID-19 in critically ill patients in the Seattle region- case series. N Engl J Med. 2020; doi:10.1056/NEJMoa2004500.

  3. Onder G, Rezza G, Brusaferro S. Case-fatality rate and characteristics of patients dying in relation to COVID-19 in Italy. JAMA. 2020; doi:10.1001/jama.2020.4683.

  4. Wu C, Chen X, Cai Y, et al. Risk factors associated with acute respiratory distress syndrome and death in patients with Coronavirus Disease 2019 pneumonia in Wuhan, China. JAMA Intern Med. 2020; doi: 10.1001/jamainternmed.2020.0994.

  5. CDC COVID-19 Response Team. Preliminary estimates of the prevalence of selected underlying health conditions among patients with Coronavirus Disease 2019-United States, 2020. MMWR. 2020; 69:382-386.

  6. Hill MA, Mantzoros C, Sowers JR. Commentary: COVID-19 in patients with diabetes. Metabolism. 2020;24(107):154217.

  7. Zhou J, Tan J. Diabetes patients with COVID-19 need better care. Metabolism. 2020; 107:154216.

  8. Klonoff DC, Umpierrez GE. COVID-19 in patients with diabetes: risk factors that increase morbidity. Metabolism. 2020; doi:10.1016/j.metabol.2020.154224.

  9. Luzi L, Radaelli MG. Influenza and obesity: its odd relationship and the lessons for COVID19 pandemic. Acta Diabetol. 2020; doi:10.1007/s00592-020-01522-8.

  10. Xu L, Yaqian M, Chen G. Risk factors for severe corona virus disease 2019 (COVID19) patients: a systematic review and meta-analysis. https://doi.org/10.1101/2020.03.30.20047415.

  11. Grasselli G, Zangrillo A, Zanella A, et al. Baseline Characteristics and Outcomes of 1591 Patients Infected With SARS-CoV-2 Admitted to ICUs of the Lombardy Region, Italy. JAMA. 2020; 323(16):1574-1581.

  12. Sun Y, Wang Q, Yang G, Lin C, Zhang Y, Yang P. Weight and prognosis for influenza A(H1N1)pdm09 infection during the pandemic period between 2009 and 2011: a systematic review of observational studies with meta-analysis. Inf Disp. 2016; 48(11-12):813-822.

  13. Neidich SD, Green WD, Rebeles J, Karlsson EA, Schultz-Cherry S, Noah TL. Increased risk of influenza among vaccinated adults who are obese. Int J Obes. 2017; 41:1324-1330.

  14. Francisco V, Pino J, Campos-Cabaleiro V, et al. Obesity, Fat Mass and Immune System: Role for Leptin. Front Physiol. 2018; 9:640.

  15. Lu Q, Li X, Liu J, et al. AMPK is associated with the beneficial effects of antidiabetic agents on cardiovascular diseases. Biosci Rep. 2019; 39(2): BSR20181995.

  16. Wan Y1, Evans RM. Rosiglitazone activation of PPARgamma suppresses fractalkine signaling. J Mol Endocrinol. 2010; 44(2):135-42.

  17. Mehta Y, Sunavala J, Zirpe K, Tyagi N, Garg S, Sinha S, et al. Practice Guidelines for Nutrition in Critically Ill Patients: A Relook for Indian Scenario. Indian J Crit Care Med. 2018; 22(4):263-273.

Articole din ediţiile anterioare

CERCETARE CLINICĂ | Ediţia 3 117 / 2017

Evoluţia diabetului de tip 2 după bypass gastric - studiu retrospectiv pe 128 de cazuri

Sebastian Ralea

Asocierea obezității cu diabetul a permis valorizarea poten­ția­lului terapeutic al bypassului gastric asupra diabetului. Stu­­diul de față a fost ...

19 mai 2017
SUPLIMENT HTA | Ediţia 2 / 2016

Hipertensiunea arterială la copii și adolescenţi

Mihai Gafencu, Adela Emandi-Chiriță, Maria Puiu, Ioana Simina-Jurca, Gabriela Doros

Actualmente, cercetarea hipertensiunii arteriale (HTA) în rândul copiilor și adolescenților prezintă un interes crescând, motivat de implicarea HTA...

06 februarie 2016
AREPMF | Ediţia 2 / 2016

Obezitatea la vârsta pediatrică: o realitate curentă cu impact major asupra viitorului adult

Laura Mihaela Trandafir, Mihaela Moscalu, Oana Raluca Temneanu

Obezitatea infantilă a atins proporții alarmante în multe țări și reprezintă o provocare urgentă și serioasă de sănătate publică a secolului 21. Ev...

06 februarie 2016