Dr. Ioana Voiculescu este medic primar Radiologie şi Imagistică medicală, preocupată de terapia sânului. Dr. Voiculescu s-a format sub îndrumarea profesorilor Şerban Georgescu, Ioana Gabriela Lupescu, precum şi a dr. Mihai Lesaru, alături de care a îndrăgit iremediabil disciplina imagisticii medicale.

Ce anume a determinat alegerea acestei specialităţi?

Dr. Ioana Voiculescu:  Am făcut stagiul la Fundeni, în anul trei de facultate, şi am rămas fixată acolo. Totul mi-a plăcut: profesorul mi-a plăcut, mi-a plăcut Imagistica, m-a atras specializarea în sine foarte mult, mai mult decât orice altceva.

Imagistica pare o interacţiune, mai degrabă, tehnologică decât una umană...

Dr. Ioana Voiculescu: Deloc de acord. În specialitatea aceasta ai contact permanent cu pacientul. Trebuie să ştii tot istoricul clinic, deci nu este o chestiune matematico-tehnologică, te uiţi pe nişte imagini, scrie acolo ceva şi s-a încheiat. Sub nicio formă. Trebuie să afli tot despre omul din faţa ta şi să integrezi un caz clinic imagistic. Acest lucru ar fi imposibil fără un dialog cu pacientul. Şi nu doar atât! Este nevoie de interacţiuni permanente cu ceilalţi specialişti, oameni cu care te consulţi pentru a alege cea mai bună  procedură de tratament.

Diagnosticele sunt ca un GPS, iar cel al specialistului în Imagistică este unul foarte important. În lipsa acestuia, nici oncologul, nici medicii din alte specializări nu au multe opţiuni. Aşadar, vorbim despre o comunicare intensă şi foarte activă cu pacientul şi cu colegii. Că apare şi această parte tehnică este neîndoielnic. Lucrăm cu computere, lucrăm cu imagini, lucrăm cu examinări, dar totul face parte din specializare.

Care a fost cel mai dificil caz pe care l-aţi avut?

Dr. Ioana Voiculescu: Toate sunt dificile. Patologia mea este predominant oncologică şi toate cazurile pe care le avem sunt solicitante. Până la urmă, ai viaţa omului pe mână şi orice eroare pe care o comiţi poate să aducă un prejudiciu major. Deci, toate cazurile sunt dificile, complicate, dar nu în sensul că nu avem soluţii la foarte multe cazuri. Dimpotrivă. Fără îndoială, există situaţii şi cazuri terminale, în care nu mai putem face nimic.

Cum vă găsiţi echilibrul? În ce evadaţi? Cum reuşiţi să păstraţi binele interior?

Dr. Ioana Voiculescu: Adevărul este că pe mine nu mă stresează deloc meseria pe care o fac. Dimpotrivă, o fac cu plăcere. E drept, volumul poate că oboseşte, dar am activităţile mele, am viaţa personală, care mă ajută să-mi găsesc echilibrul: îmi place să călătoresc, am o grămadă de plăceri dincolo de meserie. Găsesc timp şi pentru ele în măsura în care se poate.

Cine v-au fost mentorii?

Dr. Ioana Voiculescu: L-am avut pe profesorul meu Şerban Georgescu, pe care o să mi-l amintesc toată viaţa şi care a trecut în nefiinţă acum mulţi ani. Într-adevăr, a fost unul dintre cei mai importanţi oameni din viaţa mea. Apoi, este doctorul Mihai Lesaru - cred că datorită lui m-am concentrat pe patologia sânului în momentul de faţă. Mi-a plăcut foarte mult felul în care lucrează. Cred că este un profesor deosebit, un tip extrem de implicat profesional şi mi-a plăcut, l-am luat ca model. Apoi, aş zice despre doamna profesor Ioana Gabriela Lupescu, care a urmat profesorului Georgescu.

Toţi cei care m-au învăţat, de la care am învăţat meserie în timpul rezidenţiatului, mi-au fost mentori. Am avut noroc să îmi fac rezidenţiatul într-o clinică universitară, în care profesorii chiar s-au ocupat de noi extrem de mult.

Care sunt caracteristicile sau atributele care transformă un medic sau un profesor într-un mentor?

Dr. Ioana Voiculescu: Ideea în sine: eşti sau nu eşti lider. Asta ţine de calităţile tale personale. Pur şi simplu e o chestiune cu care te naşti. Un lider sub nicio formă nu vrea să domine, un lider nu se impune cu forţa, nu-şi impune interesele, ci pur şi simplu se impune prin faptul că este extrem de competent, extrem de inteligent şi un desăvârşit profesionist. Prin asta îşi atrage şi respectul şi prin asta creează valori.

Acesta este principiul meu: eşti mentor, fiindcă eşti mentor, pur şi simplu. Adică, eşti un om de înaltă calitate, şi uman, şi profesional. Un om care nu face niciun efort ca să fie extrem de vizibil şi să fie extrem de bun profesionist. Pur şi simplu este.

Ce continuă să vă placă la această specialitate?

Dr. Ioana Voiculescu: Ce mi-a plăcut de la început. Dintre toate specialităţile care există în medicină alta nu mi-aş fi ales. Îmi place, pentru că îţi pune mintea la contribuţie, este o specialitate în care nu te poţi plictisi, pentru că în permanenţa ai ceva de descoperit, e o specialitate deloc monotonă, e dinamică, vezi concret nişte lucruri. Diagnosticul stabilit de mine este extrem de important, am extrem de multe realizări, am foarte multe situaţii în care am mulţumire şi împăcare şi oamenii sunt recunoscători, pentru că le-am salvat viaţa. Îţi aduce foarte multe lucruri bune.