Şef lucr. dr. Laura Haidar este medic specialist Alergologie şi Imunologie Clinică, cercetător şi îndrumător în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara. Vă invităm să citiţi mai jos un interviu despre parcursul Laurei Haidar, ca medic, precum şi câteva sfaturi utile pentru părinţi.

Spuneţi-mi, vă rog, când, cum şi de ce aţi decis să deveniţi medic?

Şef lucr. dr. Laura Haidar: Alegerea primară cred că a venit din primii ani de viaţă. Ţin minte că aveam vreo 4 sau 5 ani şi eram fascinată de bunica, asistentă medicală. Şi nu era doar ea care să fi făcut această meserie în familie. Mai erau alţi doi bunici medici, deci am avut toate motivele să devin din ce în ce mai curioasă şi vrăjită de această profesie.

Mai târziu, cred că am devenit foarte preocupată să înţeleg ce se întâmplă cu corpul uman, mi-am dat seama că-mi place biologia şi tot ce ţinea de funcţionarea organismelor vii, în general, nu doar a omului, ci şi a altor entităţi.

Apoi, m-am gândit că alergologia ar fi o meserie potrivită pentru mine, fiindcă mă fascinează şi interacţiunea dintre om şi mediu, influenţele omului asupra mediului şi influenţele mediului asupra omului. Şi da, alergologia este ramura medicală care se ocupă cel mai îndeaproape de acest proces cauză-efect, de locul omului în lume.

Cine au fost mentorii dumneavoastră?

Şef lucr. dr. Laura Haidar: Aş zice că îmi fac mai degrabă din cărţi ghidaje şi mentori. Am citit foarte mult despre asta, întotdeauna am vrut să ştiu cât mai mult posibil despre specialitatea mea. În facultate am avut destui profesori pe care i-am admirat şi respectat, bine pregătiţi profesional şi uman, dar am avut şi profesori ale căror modele le consider mai degrabă de evitat.

Alergologia este o specialitate relativ nouă. Aşadar, îmi pare cu atât mai surprinzătoare decizia dvs. de a aborda această specialitate la început de drum. De ce aţi ales Alergologia?

Şef lucr. dr. Laura Haidar: Este loc de multă inovaţie aici şi cred că în medicină inovaţia primează. Alergiile au crescut foarte mult în prevalenţă în ultimele decade. A devenit o boală a civilizaţiei, la fel ca diabetul, cancerul sau bolile cardiovasculare.

Alergologia este într-adevăr o specialitate de nişă. Suntem destul de puţini alergologi faţă de alte specialităţi, dar tocmai acesta cred că este un avantaj. Când am început rezidenţiatul, mă gândeam că am furat câte ceva de la fiecare specialitate: de la ORL, de la Pneumologie sau de la Dermatologie. Mai târziu, mi-am dat seama că este o specialitate foarte utilă şi care într-adevăr a fost necesară din cauza numărului foarte mare de pacienţi alergici.

Există ţări europene unde Alergologia nu este recunoscută ca specialitate separată, cum este Germania. Academia Europeană de Alergologie face eforturi să impună specialitatea în mai multe ţări.

În ce mă priveşte, ca specialist, n-am încercat să mă impun, ci să-mi fac treaba conştiincios, iar, dacă mă uit la articolele publicate în revistele de alergologie internaţionale, mi se pare că mă aflu într-o zonă de cercetare foarte fertilă.

Cum aţi integrat frustrarea sau neputinţa de a vindeca pacientul?

Şef lucr. dr. Laura Haidar: Încerc să mă concentrez pe creşterea calităţii vieţii pacienţilor, pe comunicarea bună cu pacientul, pentru a-l face şi pe acesta să înţeleagă că este o boală care se ţine sub control, dar nu se vindecă. Şi nu este singura afecţiune de acest fel, cu care pacientul poate trăi foarte bine. Iată hipertensiunea arterială, de exemplu, care este foarte frecventă şi incurabilă.

Este foarte frustrant şi pentru medic, şi pentru pacient faptul că vindecarea se obţine doar în puţine cazuri, dar trebuie să înţelegem că educaţia şi comunicarea contează.

Care sunt şansele ca alergia să ne atingă pe fiecare dintre noi la un moment dat al vieţii?

Şef lucr. dr. Laura Haidar: Considerabile. Sunt alergii care se pot declanşa şi la 70, 80 de ani. Incidenţa e mică, deoarece sistemul imunitar este mai puţin vigilent la vârstnici, dar există şi sunt situaţii foarte dureroase.

Acum, sunt puţine măsuri care se pot lua pentru a nu deveni alergic, ca adult. Dar se poate face foarte mult la copii.

Răspunsul sistemului imunitar se stabileşte în primii 2 - 3 ani de viaţă. Atunci este important să se formeze într-un mod corect, fără dezvoltarea unei predispoziţii spre alergii. Acolo se mai poate interveni puţin. Eu le recomand părinţilor, de exemplu, să ia un animal de casă, câinele cel mai bun partener în acest joc al imunităţii. Expunerea constantă, conform mai multor studii de specialitate, la animale de casă, la animale de fermă sau, în general, la un mediu mai puţin steril scade riscul de a dezvolta alergii.