Dr. Ruxandra Constantina este medicul pe care nişte diagnostice oncologice din familie au determinat-o să se uite cu alţi ochi şi curiozitate la medicina homeopată şi la soluţiile de paliaţie pe care terapiile alternative le pot oferi. Mai departe, a decis să schimbe abordarea pacienţilor şi a afecţiunilor acestora într-o manieră holistică.
Ce v-a determinat să alegeţi această profesie?
Dr. Ruxandra Constantina: Probabil dorinţa de a face bine şi dragostea faţă de oameni. Fiecare dintre noi avem o misiune pe pământ, iar eu misiunea asta mi-am descoperit-o abia după ani buni de medicină. La început, a fost probabil un impuls, o dorinţă, o dragoste faţă de tot ce înseamnă om şi cum poţi să-i faci bine.
Aţi văzut acest model undeva în apropierea dvs.?
Dr. Ruxandra Constantina: Nu. Nu am văzut nicăieri, pentru că nimeni din familia mea nu a avut această profesie. Aveam în familie contabili, tehnicieni, dar nimeni cu vreo legătură cu medicina, dar mi-au inspirat corectitudinea, dragostea faţă de oameni, cinstea, respectul, politeţea, calităţi care nu mai sunt la fel de apreciate în societatea actuală. Ele rămân însă în caracterul nostru, al generaţiilor mai vechi.
Care e cea mai complicată parte a muncii de medic?
Dr. Ruxandra Constantina: Cel mai complicat e să înţelegi omul. După o experienţă de 30 de ani, cum am eu, îţi dai seama de multe încă de la început, de când intră omul în cabinet pricepi ce probleme are, în special pe partea emoţională. Vorbesc experienţa şi intuiţia. Fiecare dintre noi, pe lângă partea profesională pe care o putem perfecţiona, trebuie să învăţăm să citim omul. Se spune că orice boală are la bază o emoţie şi că, dacă vrei să vindeci boala, trebuie să vindeci în primul rând emoţia care a determinat-o. Şi medicina nu înseamnă numai protocoale. Eu am fugit de scheme fixe. Omul este corp, materie, sentimente, fizic, emoţie. Şi, dacă nu îl încadrez în familie, în mediul lui social, în mediul lui profesional să văd de unde provin anxietăţile, angoasele, dezechilibrele, degeaba îl tratez. Exact cum vine un pacient şi spune că a fost diagnosticat cu ulcer, că a primit câteva rânduri de scheme cu antibiotice, dar, de fapt, ulcerul lui este întreţinut de o stare de stres acută. Şi, dacă nu tratăm stresul, degeaba tratăm cu medicamente ulcerul.
Cum tratăm stresul?
Dr. Ruxandra Constantina: Terapia este complexă pentru fiecare persoană în parte, dar trebuie să vrea şi ea. Ca să vindeci omul trebuie să îl întrebi dacă este dispus sau dacă este pregătit să se vindece. Fiecare dintre noi trebuie să găsim metode de a ne destresa. De exemplu, dacă avem un serviciu stresant, poate nu avem posibilitatea să ne schimbăm serviciul, dar trebuie să găsim o metodă de destresare când ieşim pe uşa biroului: să ascultăm muzică, să facem meditaţie, să intrăm într-o biserică, să ne vedem cu prietenii sau chiar să mergem acasă şi să ne simţim bine în sânul familiei.
Cum aţi decis să îmbinaţi zona de medicină alopată cu zona de medicină homeopată şi de ce?
Dr. Ruxandra Constantina: Eu am fost medic alopat convins. După vreo 15 ani, am avut nişte experienţe nefericite în familie, cu nişte boli grave. Este vorba despre nişte cancere nediagnosticate la timp, deşi se făceau analize periodice. Nu am reuşit cu medicina naturistă să-i salvez, dar am reuşit să le iau din suferinţă, să aibă o stare emoţională mai bună, să nu aibă durerile acelea asociate cancerului cu metastaze. Atunci mi-am dat seama că, dincolo de medicina alopată, există medicina „populară”, care a evoluat.
Nu este adevărat că sunt buruieni şi că ne bazăm pe nişte informaţii transmise din gură în gură. Medicina naturistă, cu plante, cu extracte a evoluat, are studii clinice şi are rezultate. Nu vorbesc de vindecare, că nici medicamentele nu vindecă de fiecare dată. Eu vorbesc foarte mult de prevenţie. Pentru că alături de un stil de viaţă sănătos, terapiile cu plante, acupunctură, masaj, reflexoterapie ne ajută să ne păstrăm sănătoşi. În societatea aceasta, poluată, stresată, stresantă, avem nevoie de prevenţie.
În ce măsură ne ajută medicina populară să intrăm în armonia pe care nebunia acestui secol ne-a întrerupt-o? De ce avem nevoie?
Dr. Ruxandra Constantina: Nu poţi fi sănătos şi nu poţi rămâne sănătos, în armonie cu tine însuţi, dacă mediul în care trăieşti nu e sănătos şi nu eşti în armonie cu natura şi cu cei din jur. Noi suntem, în primul rând, energie, vibraţie şi trebuie să ne acordăm vibraţia cu vibraţia naturii, o vibraţie înaltă. Ce ne dă o vibraţie înaltă? Echilibrul cu noi înşine, sentimentele de bucurie, de iertare, de compasiune, de smerenie, de iubire, de bucurie. De aceea vă spun că e foarte simplu, de fapt, să fim în armonie cu noi. De exemplu, stau la bloc şi visez să alerg cu picioarele goale prin curte, în roua dimineţii, şi nu am această posibilitate, dar pot periodic să merg la munte, la mare, să ascult o muzică relaxantă. De exemplu, muzica valurilor mării este extraordinar de relaxantă. Sau putem să ne luăm o fântână pentru interior, în apa care curge punem şi câteva picături de ulei esenţial şi deja ne-am creat un climat deosebit de plăcut şi care să ne echilibreze la noi acasă. De asemenea, trebuie să ne îndepărtăm de oamenii toxici, care au vibraţii negative şi care ne scad şi nouă vibraţia, energia, buna-dispoziţie, şi să ne înconjurăm de oameni asemeni nouă.
Care sunt plantele care ne ajută?
Dr. Ruxandra Constantina: Nu există plante, în general, care ne ajută pe toţi. Există terapii personalizate. Şi e important de unde vine planta chiar şi când vorbim despre un simplu ceai. Pentru că, dacă planta aceea provine dintr-un mediu poluat, a fost tratată cultura cu pesticide, cu insecticide, nu vom face decât să introducem nişte chimicale în organism. Ceaiul verde, care după cafea este cea mai consumată băutură, trebuie să provină din zone sigure şi din culturi ecologice. Altfel, nu doar că nu ne face bine, dar ne face rău.
Care vi se pare cea mai importantă lecţie, combinând cele două laturi - medicina alopată şi apifitoterapia, aşa încât să trăim în acord cu lumea aceasta?
Dr. Ruxandra Constantina: De-a lungul anilor, eu am învăţat că orice terapie ameliorează, nu vindecă. Singurul care poate să te vindece eşti tu însuţi. Şi, ca să te vindeci, nu e uşor. Ai nevoie să schimbi foarte mult în stilul de viaţă, în concepţii, în gânduri, în emoţii şi este foarte important să nu ajungem în stadiul în care avem nevoie de vindecare. Noi, în societatea actuală, avem nevoie de prevenţie, iar asta nu se face în general, în lume, cu atât mai puţin la noi. Sunt tineri care fac AVC-uri, infarct, au probleme acute de digestie, fără să discut de anxietate şi depresie galopante, de sindromul de burnout. La 30-40 de ani, nu ar trebui să existe aceste probleme. Toate sunt legate direct de stilul de viaţă nesănătos. Iar acesta este un factor care poate fi adaptat, reglat, schimbat.
Ce faceţi dvs. pentru o viaţă sănătoasă?
Dr. Ruxandra Constantina: Eu am început să-mi schimb stilul de viaţă spre o viaţă sănătoasă cam începând cu vârsta de 50 de ani. Tuturor le recomand însă să o facă de la 40 de ani. Aceea este graniţa, încă suntem tineri, în deplinătatea puterilor. Pentru mine, mâncarea sănătoasă nu e o problemă. Iubesc mâncarea, dar nu abuzez de aşa-zisele plăceri, pizza, dulce. Am grijă să nu devină un obicei, ci o plăcere, ocazional. În schimb, ce am încercat să introduc în viaţa mea a fost mişcarea. Nu neapărat să mă duc la sală, că nu-mi place. Mie îmi place foarte mult să mă plimb şi să călătoresc cu maşina. Acum, când e vremea frumoasă, încerc să fac 5000, 6000 de paşi. Orice pas contează. La 5-6000 de paşi zilnic, făcuţi în ritm alert, scade mortalitatea generală şi, când nu putem ieşi, e foarte important să facem mişcare acasă 10-20 de minute zilnic sau la două zile. Putem dansa acasă, pe muzică care ne place, pentru că face bine şi la psihic. De asemenea, foarte importantă este odihna. Nu mi-au lipsit niciodată minimum 6 ore de somn în maximul de melatonină, adică începând de la ora 22.00 – 23.00. Şi gândirea pozitivă. Am exersat şi eu pentru asta, pentru că eu sunt o fire care se implică, suferă, care vrea să schimbe, căreia îi pasă de nedreptate şi ar vrea să o înlăture. Nu se poate. Şi am încercat să fiu mai detaşată, să îi ajut pe cei care îmi cer ajutorul, dar să privesc realist şi obiectiv toate problemele. Să-mi dau seama ce se poate şi ce nu se poate rezolva. Am devenit mult mai iertătoare cu mine şi cu cei din jur şi am început să nu mai judec oamenii. Chiar şi cei care greşesc poate au o problemă, o motivaţie pe care noi nu o cunoaştem şi îi judecăm după ce vedem la exterior. Şi mai e iubirea necondiţionată. Nu poţi să te faci medic, psiholog, tot ce ţine de relaţia cu omul dacă nu ai dragoste, şi empatie, şi înţelegere faţă de om şi faţă de suferinţa lui. Nu e uşor să înveţi lecţiile astea. Trebuie să exersezi şi, odată trecut în vibraţia asta a iubirii, a iertării, o să vedem că ne trezim cu zâmbetul pe buze şi îi mulţumim Divinităţii pentru o nouă zi. Iar interacţiunile noastre cu oamenii vor fi mult mai bune. Se spune că ce gândeşti aia atragi. Devenind şi tu mai bun, mai optimist, atragi în jurul tău relaţii cu oameni la fel ca tine. Ceea ce e mare lucru. E magic. Toţi vrem minuni în viaţa noastră, dar nu credem în magie. Trebuie să credem ca să le aducem în viaţa noastră!
