CERCETARE ORIGINALA

Abordarea pacientului fumător în cabinetul medicului de familie

 Approaching the smoker patient in the family doctor’s office

First published: 25 martie 2020

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.133.1.2020.2994

Abstract

Introduction. Because smoking is a widespread addiction among people around the world, and the role of family doctors in counseling smokers and their families can be very important, we conducted a study to asses the level of knowledge of the “Stop Smoking” Programme and the sustainability of this programme by the family doctor. Aim. The purpose of this study is to increase the efficiency of smoking cessation counseling and to evaluate the means of support given to smokers who want to give up smoking. Materials and method. We conducted a study based on a questionnaire distributed during the monthly meeting of family doctors in Mureş county, on 19.11.2019, the me­eting being attended by 84 doctors. Results. The answers received in the questionnaire showed that the majority of family doctors (80%) consider that there is not enough time during a regular consultation for the adequate counseling of smokers. For this reason, even though the family doctor can identify that the patient is a smoker, most family doc­tors do not have a strategy for counseling the smokers. At the same time, we found that the majority of doctors (67.86%) do not know or do not have enough information re­gar­ding the “Stop Smoking” Programme. Conclusions. The family doctor plays an important role in advising smokers, being the only specialist who follows the patient on a long-term basis. By financing smoking cessation programmes, counseling and pharmacological support can be provided immediately, but these programmes should also ensure the follow-up of the patient by the family doctor.

Keywords
smoking, counseling, family doctor, anti-smoking programmes

Rezumat

Introducere. Deoarece fumatul reprezintă o adicţie răs­pân­di­tă în rândul oamenilor din întreaga lume, iar rolul medicilor de familie în consilierea fumătorilor şi a familiilor acestora poate fi unul foarte important, am realizat un studiu pentru a aprecia nivelul de cunoaştere a Programului „Stop Fumat” şi sustenabilitatea acestui program prin medicul de familie. Obiectiv. Scopul studiului îl reprezintă creşterea eficienţei consilierii pentru abandonarea fumatului şi evaluarea mij­loa­celor de sprijin al fumătorilor care doresc să renunţe la acest viciu. Materiale şi metodă. Am realizat un studiu pe baza unui chestionar distribuit cu ocazia şedinţei lunare a medicilor de familie din judeţul Mureş, din 19.11.2019, întâlnire la care au participat 84 de medici. Rezultate. Răspunsurile primite în cadrul chestionarului au arătat că majoritatea medicilor de familie (80%) consideră că nu este suficient timp în cadrul unei consultaţii uzuale pentru consilierea adecvată a fumătorilor. Din acest motiv, chiar dacă identifică în mare parte statusul de fumător al pacienţilor, majoritatea medicilor de familie nu au o strategie privind consilierea acestor pacienţi. Totodată, am constatat că majoritatea medicilor (67,86%) nu cunosc sau nu au suficiente informaţii legate de derularea Programului „Stop Fumat”. Concluzii. Medicul de familie are un rol foarte important în consilierea pacienţilor fumători, fiind singurul specialist care urmăreşte pacientul pe termen lung. Prin fi­nan­ţarea programelor pentru abandonarea fumatului, se pot asigura consilierea şi suportul farmacologic imediat, dar aceste programe ar trebui să asigure şi urmărirea ulterioară a pacienţilor prin medicul de familie.

Introducere

Fumatul de tutun reprezintă o activitate plăcută în rândul oamenilor. Mecanismul de acţiune al acestui obicei „plăcut” poate fi explicat prin efectul nicotinei, una dintre substanţele absorbite prin fumat, aceasta activând neuroreceptorii care eliberează dopamina. Un hormon şi un neurotransmiţător în acelaşi timp, dopamina face parte din mecanismul recompensei al organismului. Expunerea regulată la nicotină duce rapid la adicţie, care, pe termen lung, este dăunătoare întregului organism(1).

Chiar dacă este clar că întreruperea fumatului este cheia succesului în privinţa reducerii mortalităţii cauzate de bolile dezvoltate în urma acestui viciu, totuşi se dovedeşte a fi foarte greu şi, de multe ori, fără succes.

Dependenţa de nicotină este o afecţiune cronică recidivantă, motiv pentru care, ca şi alte boli cronice, necesită asigurarea unui tratament eficient şi adecvat(2).

Avem multiple modalităţi care ne pot ajuta în atingerea obiectivului dorit şi în luarea acestei decizii importante. Totuşi, intervenţia medicului de familie este cea mai accesibilă. Unul dintre motive constă în faptul că medicul de familie vine foarte des în contact cu pacientul, cunoaşte cel mai bine pacientul şi istoricul medical al acestuia. Niciun alt specialist, cu excepţia farmacistului, nu are contact cu un număr atât de mare de persoane fumătoare pe care să le poată consilia(3,6). Există studii(3) care arată faptul că medicul de familie întâlneşte multe bariere în consilierea pacientului cu privire la abandonarea fumatului. Aceste bariere includ, în primul rând, lipsa timpului necesar unei consilieri în cadrul unei consultaţii curente în cabinetul medicului de familie, folosirea de strategii fără efect, lipsa motivaţiei pacientului etc. Alte studii arată o rată scăzută de detectare a fumătorilor de către medici şi o proporţie scăzută în rândul fumătorilor care primesc sfaturi de rutină în ceea ce priveşte renunţarea la fumat(3,4).

Fumatul este o problemă majoră de sănătate, motiv pentru care există numeroase studii ce prezintă efectul acestuia asupra sănătăţii organismului; pe de altă parte însă, efectele fumatului pasiv nu sunt complet înţelese, chiar dacă şi acesta creşte, în egală măsură, riscul anumitor probleme majore de sănătate(5). Fumatul pasiv înseamnă inspirarea fumului de tutun al altor persoane. Fumul de tutun conţine în jur de 7000 de chimicale, alcătuite din particule şi gaze, dintre care peste 70 sunt cunoscute ca fiind cancerigene. Astfel, fumătorii pasivi prezintă şi ei un risc crescut pentru dezvoltarea unor boli cauzate de fumul de tutun, cum ar fi problemele cardiace, cancerul pulmonar, cancerul mamar etc.

Obiectiv

Scopul acestui studiu este de a conştientiza im­por­tan­ţa şi eficienţa pe care medicul de familie le poate avea în prevenirea fumatului activ sau pasiv şi, totodată, creş­te­rea eficienţei Programului „Stop Fumat”.

Materiale şi metodă

Am realizat un studiu bazat pe completarea unui chestionar format din 10 întrebări de către medici de familie din judeţul Mureş. Chestionarele au fost împărţite la întâlnirea lunară a medicilor de familie din 19.11.2019, fiind completate de 84 de participanţi, 46 din mediul urban şi 38 din mediul rural.

Rezultate

Centralizarea răspunsurilor oferite de medicii de familie a permis obţinerea unor informaţii ce ar putea determina o schimbare a opticii privind rolul şi importanţa medicului de familie atât în ceea ce priveşte consilierea fumătorilor, dar şi în derularea şi creşterea importanţei Programului „Stop Fumat”.

La întrebarea „Consideraţi că se acordă timp suficient pentru o consiliere eficientă de renunţare la fumat în cadrul unei consultaţii curente?”, majoritatea medicilor, adică 80%, au răspuns negativ, dovedind faptul că lipsa timpului necesar unei consilieri eficiente reprezintă, în cabinetul medicului de familie, o barieră în atingerea scopului dorit.

Figura 1. Timpul disponibil consilierii pentru renunţare la fumat în cadrul unei consultaţii curente
Figura 1. Timpul disponibil consilierii pentru renunţare la fumat în cadrul unei consultaţii curente

În cadrul chestionarului împărţit, medicii de familie au fost întrebaţi dacă identifică statutul de fumător sau nefumător la fiecare pacient care intră în cabinetul lor. 25% din medicii de familie nu se ocupă de această problemă în cadrul unei consultaţii obişnuite. Din nefericire însă, doar 38% din medici marchează fişele pacienţilor fumători pentru ca aceştia să fie abordaţi şi consiliaţi la o consultaţie ulterioară.

Figura 2A. Identificarea de către medicul de familie a statutului de fumător al pacientului
Figura 2A. Identificarea de către medicul de familie a statutului de fumător al pacientului


 

Figura 2B. Marcarea fişelor pacienţilor fumători de către medicul de familie
Figura 2B. Marcarea fişelor pacienţilor fumători de către medicul de familie

Medicii de familie au fost întrebaţi în cadrul aceluiaşi chestionar şi despre cunoaşterea Programului „Stop Fumat”. Surprinzător însă, doar 27 de medici au răspuns afirmativ, acest număr reprezentând 32,14% din totalul celor prezenţi la întâlnire. Restul medicilor de familie, adică 67,86%, nu cunosc (39,29%) sau nu au suficiente informaţii (28,57%) pentru a pune în practică cerinţele acestui program.

La întrebarea „Consideraţi că se desfăşoară un număr suficient de campanii pentru informarea pacienţilor cu privire la riscul fumatului?”, doar 15 medici, reprezentând 18%, au răspuns afirmativ. Restul, adică 82% din medicii care au răspuns întrebărilor cuprinse în chestionar, şi-au arătat nemulţumirea în legătură cu desfăşurarea acestor campanii.

Figura 3. Răspunsuri privind cunoaşterea Programului „Stop Fumat” de către medicii de familie
Figura 3. Răspunsuri privind cunoaşterea Programului „Stop Fumat” de către medicii de familie

Discuţie

Există numeroase metode menite să influenţeze fumătorii să abandoneze acest viciu şi să îşi menţină noul stil de viaţă. Măsurile luate până acum, cum ar fi creşterea preţului produselor din tutun, interdicţiile privind publicitatea, zonele antifumat, respectiv campaniile de informare şi educare, cresc motivaţia fumătorilor pentru a încerca abandonarea acestui viciu. Aceste măsuri trebuie să aibă menirea de a motiva foştii fumători să îşi menţină noul statut dobândit printr-un efort personal susţinut de societatea civilă şi personalul medical competent.

Fumatul este principala cauză de deces ce poate fi prevenită sau înlăturată, de aceea este foarte importantă implicarea societăţii civile şi a personalului medical calificat în campanii antifumat.

Costurile ridicate ale unor programe pot reprezenta o barieră pentru cei care sunt în căutarea sprijinului de specialitate. Studiile arată că finanţarea acestor in­ter­venţii a avut un efect favorabil asupra fumătorilor, aceştia prezentând o abstinenţă de 3 luni sau chiar de o durată mai lungă(7). A fost demonstrată şi eficienţa altor metode, cum ar fi cea farmaceutică (terapia de înlocuire a nicotinei, bupropion), precum şi terapia com­por­ta­mentală(7).

Terapia comportamentală se desfăşoară prin consilie­re, discuţie, încurajare şi alte activităţi menite să ajute încercările de a abandona fumatul. Terapiile comportamentale individuale au loc de obicei cu ajutorul unui consultant calificat în acest domeniu.

Cercetători americani au demonstrat în 2008 că in­ter­ven­ţia mai multor profesionişti din specialităţi medicale diferite este mult mai eficientă decât abordarea pacientului printr-un singur domeniu al sistemului sanitar, de exemplu în cazul unui consultant calificat(8). Astfel, putem concluziona că medicii de familie, având cel mai frecvent contact cu pacienţii, au un rol foarte important în acest proces, putând coordona pacientul în cadrul unei echipe interdisciplinare, în funcţie de nevoile individuale ale acestuia. Programul „Stop Fumat“ are nevoie de sprijinul medicului de familie, în egală măsură cu finanţarea lui pentru asigurarea suportului medical, psihologic şi terapeutic pentru pacienţii care îl accesează.

Figura 4. Răspunsuri la întrebarea privind numărul campaniilor antifumat
Figura 4. Răspunsuri la întrebarea privind numărul campaniilor antifumat

Concluzii

Medicul de familie este persoana care trebuie să facă parte dintr-un sistem de suport pentru pacienţii fumători care doresc să abandoneze acest viciu, deoarece el este cel care urmăreşte pacientul şi familia acestuia pe termen lung. Rolul familiei este foarte important în susţinerea efortului pe care îl face un fumător atunci când doreşte să îşi schimbe stilul de viaţă, iar familia poate identifica, uneori mai uşor, nevoile pacientului şi poate apela la medicul de familie pentru a asigura accesul la un serviciu medical calificat. Finanţarea programelor sau a campaniilor pentru abandonarea fumatului pe termen lung trebuie să aibă în vedere nu doar consilierea imediată şi suportul farmacologic, dar şi urmărirea şi consilierea pe termen lung a pacientului care are sau a avut fumatul ca viciu, iar pentru acest aspect medicul de familie are o importanţă majoră.

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Baxter N. Smoking Cessation: Quick Summary Tobacco smoking and the role of primary care in preventing and treating addiction. 2014; https://www.pcrs-uk.org/sites/pcrs-uk.org/files/OS_SmokingCessation.pdf.

  2. WHO European Strategy for Smoking Cessation Policy. Revision 2004. http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0017/68111/E80056.pdf.

  3. Zwar NA, Richmond RL. Role of the general practitioner in smoking cessation. Drug and Alcohol Review. January 2006; 25, 21-26.

  4. Cummings KM, Giovino G, Sciandra R, Koenigsberg, Emont SL. Physician Advice to Quit Smoking: Who Gets It and Who Doesn’t. American Journal of Preventive Medicine. March-April 1987; 3:69-75.

  5. Cao S, Yang C, Gan Y, Lu Z. The Health Effects of Passive Smoking: An Overview of Systematic Reviews Based on Observational Epidemiological Evidence. PLoS One. October 6, 2015.

  6. Stead LF, Bergson G, Lancaster T. Physician advice for smoking cessation. Cochrane Database of Systematic Reviews. 23 April 2008; Issue 4.

  7. Van den Brand FA, Nagelhout GE, Reda AA, Winkens B, Evers SMAA, Kotz D, van Schayck OC. Healthcare financing systems for increasing the use of tobacco dependence treatment. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2017; Issue 9.

  8. Roberts NJ, Kerr SM, Sheree SMS. Behavioral Interventions Associated with Smoking Cessation in the Treatment of Tobacco Use. Health Services Insights. 2013; 6, 79-85.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT | Ediţia 2 134 / 2020

Cefaleea – semn, simptom sau boală?

Emese Orban, Remus Şipoş

Cefaleea este un simptom atât de frecvent întâlnit în prac­ti­ca curentă, încât există riscul ca abordarea acestei pro­ble­me să nu fie una adecvat...

27 aprilie 2020
SUPLIMENT DERMATOLOGIE | Ediţia 5 / 2016

Boala venoasă cronică în practica medicului de familie

Ileana Brânză

Boala venoasă cronică (BVC) este o decompensare a circulaţiei venoase la nivelul membrelor inferioare, cu simptome şi semne clinice produse de hipe...

08 octombrie 2016
REVIEW | Ediţia 1 145 / 2022

Oul – prieten sau duşman?

Remus Şipoş, Florina Denisa But, Florina Daniela Ruţă

Oul a fost dintotdeauna un aliment de bază al omului, con­su­mat ca atare şi folosit în prepararea nenumăratelor re­ţe­te culinare ce încântă papil...

25 martie 2022
TEMA EDIŢIEI | Ediţia 4 160 / 2024

Analiza nevoilor de contracepţie la nivel populaţional

Ioana-Maria Bloj, Iuliu Moldovan, Remus Şipoş

În faţa tendinţei din ultimii ani de scădere con­­ti­nuă a pragului de începere a vieţii sexuale la nivel eu­ro­­pean, contracepţia şi planningul f...

20 septembrie 2024