Experimentarea

Unele concepte științifice au fost în așa măsură distruse de sistemul de educație, încât e necesar să le reexplicăm, pentru că oamenii au senzația că le știu, când de fapt nu le știu.
Învățăm în școală despre experimentare. Ceea ce ni se spune este că oamenii de știință fac experimente, iar în laboratorul școlii repetăm exact ce-au făcut ei și obținem rezultatele pe care le-au obținut și ei. Deci, ceea ce învățăm este că experimentul e ceva plicticos, făcut de oamenii de știință și că nu are nicio legătură cu viața noastră cotidiană. Și, în plus, oricum, vom găsi rezultatele undeva pe Internet.
Tocmai asta e problema. Experimentarea e ceva ce facem cu toții, tot timpul. Sugarii experimentează ce e bun de băgat în gură. Preșcolarii experimentează diferite comportamente care le pot aduce avantaje. Adolescenții experimentează cu sex, droguri și rock and roll. Pentru că oamenii nu privesc aceste lucruri ca experimente, adică un mod de a culege dovezi în sprijinul sau împotriva unor ipoteze, nu se gândesc că, de fapt, experimentează constant din nevoia de a-și îmbunătăți viața.
Când pacientul ia un medicament recomandat, el face de fapt un experiment. Problema e că nu înregistrează cu rigurozitate reacțiile după fiecare doză și nu face comparații cu un standard. În plus, amestecă variabilele, pentru că nu schimbă câte una pe rând. De aceea, când ne raportează efecte secundare, nu putem fi siguri de cauza lor. Același lucru îl facem și cu relațiile noastre personale; când ceva merge prost, nu ne putem da seama de ce, deoarece condițiile sunt diferite de fiecare dată.
Deși este dificil sau aproape imposibil să facem experimente controlate în majoritatea situațiilor de viață, sunt unele aspecte pe care le putem înțelege mai bine dacă le privim ca experimente. De exemplu, când ne luăm un nou job sau când ne schimbăm școala, sau încercăm o nouă tactică la un joc, sau, și mai bine, când încercăm să vedem ce simte altcineva sau de ce ne simțim noi într-un anume fel.
Orice aspect al vieții poate fi mai bine înțeles dacă e privit ca un experiment. Dar pentru că nu știm asta, nu înțelegem nevoia să judecăm logic pe baza datelor strânse și în condițiile particulare date pentru ca experimentul următor să ne aducă rezultate mai bune. Activitatea științifică din jurul unui experiment se referă la judecata clară făcută pe baza datelor obținute din experiment. Oamenii care nu-și privesc acțiunile ca pe niște experimente nu știu să judece pe baza datelor și astfel învață mai puține din experiența vieții lor.
Majoritatea dintre noi am învățat cuvântul „experiment“ în contextul unor ore plicticoase de școală și din cauza asta considerăm că știința și experimentarea sunt irelevante pentru viața noastră. Dacă în școală s-ar preda conceptele cognitive de bază, precum experimentarea ca model de gândire, în loc de algebră (care nu e un mod de gândire, ci de calcul), oamenii ar fi mult mai eficienți în judecarea politicii, a relațiilor personale, a afacerilor sau a educației propriilor copii.   n