Tratamentul iniţial cu antibiotice pentru apendicita acută necomplicată
Cristian Sever Oană
20 Octombrie 2018„Dacă toţi cei care predau sau scriu despre medicină şi-ar dovedi spusele cu fapte, una peste alta mai puţine lucruri false se vor spune.”
De methodo medendi, Galenus din Pergam (129-216), probabil cel mai mare clinician al Antichităţii
(Salminen P et al. Five-year follow-up of antibiotic therapy for uncomplicated acute appendicitis in the APPAC randomized clinical trial JAMA, 2018 Sept. 25)
Studiile arată că mulţi pacienţi cu apendicită acută necomplicată pot fi trataţi cu succes pe termen scurt cu antibiotic. Totuşi, majoritatea pacienţilor sunt trataţi chirurgical pentru că nu se cunoaşte rata recurenţelor pe termen lung. În acest studiu observaţional, cercetătorii finlandezi au extins de la 1 an la 5 ani perioada de urmărire a apariţiei recurenţelor, comparativ la pacienţii cu apendicectomie şi respectiv trataţi cu antibiotic. Au fost urmăriţi 530 de adulţi (vârsta medie − 35 de ani) cu apendicită acută necomplicată confirmată tomografic (TC). Tratamentul antibiotic a constat în ertapenem intravenos 3 zile, urmat de levofloxacin şi metronidazol 7 zile.
La 5 ani, 39% din pacienţii trataţi cu antibiotice au prezentat o recurenţă care a necesitat intervenţie chirurgicală (27% în primul an, iar restul de 12% în următorii 4 ani). În grupul tratat chirurgical, 24% din pacienţi au avut complicaţii (infectarea plăgii operatorii, durere locală, hernie). În grupul tratat cu antibiotice şi ulterior operat, 6% au avut complicaţii (mai ales durere locală).
|
Galenus dice: Aproximativ 60% din pacienţii cu apendicită acută necomplicată care au primit antibiotice în loc de operaţie nu au prezentat nicio recurenţă în următorii 5 ani. Dintre cei cu recurenţă, majoritatea au avut-o în primul an. Deci, este raţional ca în cazul unui pacient cu apendicită acută necomplicată (confirmată TC) să propunem şi abordarea nechirurgicală. |
Abordarea hipertensiunii arteriale la pacienţii cu boală cronică de rinichi
Mihaela Daniela Baltă
Majoritatea pacienţilor cu boală cronică de rinichi (BCR) au hipertensiune arterială şi prezintă risc înalt şi foarte înalt de evenimente cardiovasculare. Hipertensiunea arterială reprezintă, la rândul ei, un factor de risc cardiovascular extrem de important, iar tratarea ei scade rata evenimentelor ma...
Microalbuminuria − instrument de screening pentru boala cronică de rinichi în cabinetul de medicină de familie
Laura Condur, Liliana-Ana Tuţă, Sergiu Chirila
Microalbuminuria reprezintă un marker utilizat în monitorizarea evoluţiei pacienţilor cu risc crescut de apariţie a bolii cronice renale. Utilizarea markerului permite o identificare precoce a afe...
Abordarea pacientului vârstnic cu boală cronică de rinichi şi polimedicaţie prin prisma medicului de familie
Liliana-Ana Tuţă, Laura Condur, Alina Mihaela Stăniguţ, Camelia Pană
O particularitate esenţială a activităţii cotidiene în medicina de familie este sinteza de diagnostic şi tratament. Pentru pacienţii cu multiple comorbidităţi, ca şi pentru cei vârstnici, medicul ...
Transplantarea unui ficat infectat cu virusul hepatitei C este eficientă din punctul de vedere al costului?
Cristian Sever Oană
Dovezi proaspete arată că agenţii antivirali cu acţiune directă (AAD) sunt eficienţi în eradicarea hepatitei cu virus C (HVC) post-transplant hepatic. Acest lucru face posibilă transplantarea ficatulu...
Fototerapia nou-născutului şi riscul ulterior de convulsii
Cristian Sever Oană
Un studiu mai vechi asocia fototerapia pentru hiperbilirubinemie cu riscul ulterior de convulsii, dar avea ca punct slab faptul că nu discrimina în funcţie de nivelul seric al bilirubinei totale (BT). Pentru a explora această asociere, cercetătorii au studiat foile de observaţie a 500.000 de nou-născuţi la ≥3...