Studiul geografic şi populaţional al fibromului nazofaringian

Introducere

Fibromul nazofaringian, denumit şi fibromul sângerând al pubertăţii masculine, este, ca aspect, o tumoră dură, fibroasă, benignă din punct de vedere histopatologic. Tumora este rară şi specific masculină. Vârsta bolnavilor este între 12 şi 20 de ani, cu frecvenţă crescută între 15 şi 17 ani. Studiul nostru, realizat pe 10 ani, respectiv 2003-2012, totalizând un număr de 38 de pacienţi (cu vârsta cuprinsă între 16 şi 69 de ani), internaţi în Clinica ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa (24), Spitalul Municipal Medgidia (10), Spitalul Orăşenesc Cernavodă (4), a relevat o pondere mai mare a fibromului nazofaringian în localitatea Constanţa, în comparaţie cu Medigidia şi Cernavodă, şi un număr mai mare a cazurilor de fibrom nazofaringian la pacienţii români faţă de etniile turcă şi tătară.

Material şi metodă

Studiul geografic şi populaţional al fibromului nazofaringian a fost realizat pe 10 ani, respectiv 2003-2012, totalizând un număr de 38 de pacienţi (cu vârsta cuprinsă între 16 şi 69 de ani), internaţi în Clinica ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa (24), Spitalul Municipal Medgidia (10), Spitalul Orăşenesc Cernavodă (ambulatoriu integrat) (4), care au necesitat biopsii pentru diagnosticul pozitiv şi diferenţial.

Pentru realizarea acestui studiu am urmărit foile de observaţie clinică ale bolnavilor, registrele de urgenţă, registrele de internări prin ambulatoriul de specialitate, protocoalele operatorii şi buletinele anatomopatologice.

Din totalul de 106 cazuri de tumori rinofaringiene am observat că 38 dintre ele reprezintă fibroame nazofaringiene.

Rezultate

În continuare am ilustrat grafic atât totalul cazurilor de patologie tumorală, cât şi numărul de cazuri de fibrom nazofaringian.

În tabelul 1 şi figura 1 se observă o uşoară creştere a numărului de cazuri în intervalul anilor 2007-2009.
 

Fibromul nazofaringian predomină la sexul masculin (tabelul 2 şi figura 2)
 

În figura 3 se observă că grupa de vârstă 20-29 de ani include cel mai mare număr de pacienţi cu 17-ceto-steroizi urinari scăzuţi.
 

În tabelul 3 şi figura 4 observăm că patologia tumorală rinofaringiană predomină în Constanţa, aceleaşi rezultate găsindu-se şi în cazul fibromului nazofaringian. În tabelul 4 şi figura 5 se arată că fibroamele nazofaringiene sunt mai frecvente la pacienţii români faţă de etniile turcă şi tătară.
 

Concluzii

Grupa de vârstă 20-29 de ani include cel mai mare număr de pacienţi cu 17-ceto-steroizi urinari scăzuţi.

Fibromul nazofaringian este o tumoră întâlnită aproape exclusiv la pacienţii de sex masculin la vârsta pubertăţii.

Evoluţia este lentă şi progresivă, în lipsa oricărui tratament, durează între 6 şi 8 ani, când se opreşte din dezvoltare şi intră în involuţie.

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza mijloacelor clinice, paraclinice şi de laborator. În stabilirea diagnosticului, de un real folos este explorarea radiologică.

Studiul geografic şi populaţional al fibromului nazofaringian, realizat pe 10 ani, respectiv 2003-2012, a totalizat un număr de 38 de pacienţi (cu vârsta cuprinsă între 16 şi 69 de ani), internaţi în clinica ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa (24), Spitalul Municipal Medgidia (10), Spitalul Orăşenesc Cernavodă (ambulatoriu integrat) (4), care au necesitat biopsii pentru diagnosticul pozitiv şi diferenţial.

Am observat o uşoară creştere a numărului de cazuri în intervalul anilor 2007-2009.

Cea mai mare parte a patologiei tumorale este în grupa de vârstă 30-39 de ani, un număr de 29 de cazuri, respectiv 27,36%.

Fibromul nazofaringian are o incidenţă mai mare în grupa de vârstă 20-29 de ani, apoi această incidenţă scade în raport cu vârsta.

Atât la fibrom, cât şi la neoplasmul nazofaringian se observă o pondere mai mare la pacienţii din Constanţa decât la cei din Medgidia şi Cernavodă.

Patologia tumorală a fibroamelor nazofaringiene este mai frecventă la pacienţii români faţă de etniile turcă şi tătară.