ENDOCRINOLOGIE

Hipotiroidismul - o prezenţă în viaţa câinilor

 Hypothyroidism - a presence in dogs life

First published: 09 mai 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Hypothyroidism is an endocrine disease which determines a slow metabolic process, but also a series of systemic complications, due to the fact that the thyroid gland produces thyroid hormones (T3 and T4), which are used by the entire organism. Thus, the changes and affections at this level will have general repercussions. This disease affects neutered dogs and spayed bitches, with a prevalence of appearance around the age of 4-10 years, without breed predisposition. 

Keywords
dog, hormones, thyroid

Rezumat

Hipotiroidismul este o boală endocrină ce provoacă încetinirea metabolismului, dar și o multitudine de complicații sistemice, deoarece glanda tiroidă produce hormoni tiroidieni (T3 și T4), ce sunt utilizați în întregul organism. Astfel, modificările și afecțiunile de la acest nivel au repercusiuni de ordin general. Această boală afectează câinii și cățelele castrate, apărând, de regulă, în jurul vârstei de 4-10 ani, neavând o predispoziție de rasă. 

Cuvinte cheie

Prezentare generală

Hipotiroidismul este cel mai frecvent întâlnită tulburare endocrină (hormonală) la câini și adesea se dezvoltă în jurul vârstei de 4-10 ani.

De regulă, afectează câinii și cățelele castrate. O multitudine de rase de câini sunt afectate de această boală, cum ar fi Golden Retriever, Doberman Pinscher, Ogarul englez, Setterul irlandez, Teckelul, Schnauzerul pitic, Dogul german, Caniche-ul și, nu în ultimul rând, Boxerul. De asemenea, boala poate fi întâlnită și la metiși, precum și la multe alte rase.

Hipotiroidismul este o tulburare a glandei tiroide, care este organul glandular în formă de fluture, localizat la nivelul gâtului, imediat sub laringe. Această glandă este responsabilă pentru producerea și secretarea hormonului tiroidian (tiroxina), care influențează aproape toate sistemele organismului. Tiroxina este hormonul responsabil, în primul rând, de reglarea ratei metabolice a mai multor țesuturi diferite din organismul animal. În hipotiroidism nu se produce o cantitate suficientă de tiroxină, ceea ce determină o încetinire a metabolismului acelor țesuturi.

Cauze

Hipotiroidismul poate fi determinat de cauze primare sau poate apărea secundar altor afecțiuni. În majoritatea cazurilor se constată evoluția unui hipotiroidism primar, ceea ce înseamnă că există o distrucție a glandei tiroide induse de un proces inflamator, unul degenerativ sau de o infiltrație tumorală. Inflamația glandei tiroide se consideră că este produsă de propriul sistem imunitar al câinelui. Hipotiroidismul secundar se dezvoltă atunci când alți factori determină tiroida să producă mai puțină tiroxină. Exemple de asemenea factori includ bolile zonelor cerebrale care reglează activitatea glandei tiroide, distrucția tiroidei apărută în urma terapiei cu radiații, îndepărtarea chirurgicală a glandelor tiroide sau administrarea anumitor medicamente ce afectează activitatea tiroidei.
Aspectul ultrasonografic normal al glandei tiroide

Un deficit al hormonului tiroidian afectează funcția metabolică a mai multor sisteme organice. Ca rezultat, semnele clinice sunt, de regulă, variabile, nespecifice și lente ca apariție.

Un alt factor important în apariția hipotiroidismului este caracterul congenital, animalele prezentând boala încă de la naștere.

Tiroidita limfocitară este o inflamație a glandei tiroide ce apare atunci când sistemul imunitar atacă glanda din greșeală. Există o prevalența crescută a acestei boli la Setterul englez, Boxer, Dalmațian, Spanielul Brittany, precum și la alte rase pure de câini.

Atrofia foliculară idiopatică este o degenerare a glandei tiroide fără existența unei inflamații. Cauza acestei afecțiuni este necunoscută, dar poate reflecta stadiul terminal al tiroiditei (inflamația tiroidei).

Tumorile tiroidiene (neoplazia) sunt o cauză mai puțin frecventă a hipotiroidismului. Cu excepția cazului în care tumora afectează ambii lobi ai tiroidei și glanda este distrusă în totalitate, secreția hormonală, de regulă, rămâne în limite normale.

Deficitul alimentar de iod este o cauză rară a hipotiroidismului. Majoritatea dietelor comerciale pentru câini conțin cantitatea adecvată de iod.

Cretinismul/dwarfismul (nanismul) este un defect congenital rar întâlnit la câini, care apare deoarece hipotalamusul situat la nivel cerebral nu produce o cantitate suficientă de hormon eliberator de tirotropină (TRH - tireostimulină) sau pentru că hipofiza (glanda pituitară) situată la baza creierului nu produce o cantitate suficientă de hormon de stimulare tiroidiană (TSH). Această boală a fost observată la Schnauzerii uriași și la Boxeri.

Îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide (tiroidectomia) are ca rezultat o incapacitate de a produce tiroxina. Tiroidectomia este cel mai adesea efectuată pentru a înlătura o tumoră tiroidiană la câini.

Radioterapia și tratamentele cu iod radioactiv pentru tumorile tiroidiene pot, de asemenea, determina apariția hipotiroidismului.

Utilizarea unor medicamente, în special a antibioticelor ce conțin sulf (sulfonamidele), afectează activitatea glandelor tiroide și poate avea ca rezultat o scădere a secreției de tiroxină. Această formă de hipotiroidism poate fi tranzitorie, deoarece glanda își poate reveni la normal în momentul în care administrarea respectivului medicament este oprită.

Simptomatologie

Simptomele pot fi reprezentate de:

  • letargie, lipsa interesului de a se juca, câinele doarme mai mult;
  • depresie, arierație (înapoiere) mintală;
  • intoleranță la efort (obosește cu ușurință);
  • creștere în greutate (fără o creștere aparentă a apetitului) și obezitate;
  • intoleranță la rece - caută locurile, suprafețele calde pentru a se așeza, scăderea temperaturii corporale;
  • diminuarea frecvenței cardiace (bradicardie);
  • infertilitate;
  • constipație;
  • diaree;
  • tulburări cutanate cronice, cum ar fi pielea uscată, subțierea firului de păr, căderea excesivă a părului, infecțiile sau exfolierea;
  • eventual, alte semne neurologice;
  • eventual, alte anomalii hormonale;
  • otite (infecții ale urechii).

Aspectul glandei tiroide la un pacient diagnosticat cu hipotiroidism
Complicații mai puțin frecvente, dar potențial grave ale hipotiroidismului includ disfuncțiile vestibulare (vertij), precum și alte tulburări neurologice, probleme cardiace și diverse probleme de sănătate asociate cu obezitatea. Una sau mai multe dintre simptomele de mai sus pot să apară la câini ce suferă de hipotiroidism, dar chiar și câinii fără simptome pot avea boala. Din acest motiv, câinele ar trebui să viziteze medicul veterinar pentru un examen de rutină o dată sau de două ori pe an.

Diagnosticul

Hipotiroidismul nu este întotdeauna o boală simplu și direct de diagnosticat. Diverse teste sunt disponibile pentru a diagnostica această maladie, dar de cele mai multe ori necesită folosirea mai multora pentru a realiza acest lucru. Diagnosticarea corespunzătoare va include un istoric complet al pacientului, o analiză aprofundată a semnelor clinice, o examinare fizică (consult) amănunțită și teste de diagnostic pentru a evalua funcțiile diferitelor organe, inclusiv pe cea a tiroidei.
Aspect ultrasonografic al lobului tiroidian drept tumorizat

Investigarea pacientului cu scopul de a pune diagnosticul poate include următoarele:

  • Istoricul complet și examinarea fizică amănunțită sunt esențiale pentru ajungerea la un diagnostic corect.
  • Hemoleucograma poate pune în evidență o anemie cronică.
  • Profilul biochimic sangvin poate dezvălui prezența unor niveluri crescute ale colesterolului și ale altor tipuri de lipide (grăsimi). Uneori, parametrii hepatici și creatinkinaza (CK), o enzimă musculară, pot fi, de asemenea, crescute.
  • Analiza de urină este, de obicei, în limite normale.
  • Nivelul de tiroxină (T4) și de tiroxină liberă. Nivelul tiroxinei totale (T4) este frecvent măsurat. În general, un nivel normal al tiroxinei nu indică faptul că pacientul nu ar avea hipotiroidism. Cu toate acestea, un nivel scăzut al tiroxinei totale nu confirmă întotdeauna hipotiroidismul, deoarece alte boli și anumite medicamente pot afecta glanda tiroidă, suprimând nivelurile de tiroxină. În cazul unei valori scăzute a tiroxinei, medicul veterinar va trebui să efectueze alte teste suplimentare pentru a confirma hipotiroidismul. Testarea fracției libere a tiroxinei (fT4) este, de asemenea, frecvent efectuată. Cu ajutorul acestui test, tiroxina este separată de către proteinele transportoare, fapt ce elimină efectele altor boli și ale celor mai multe medicamente cu privire la nivelurile de T4 măsurate. O valoare scăzută a acestui test este mult mai elocventă pentru diagnosticarea hipotiroidismului.
  • Testul canin TSH. Măsurarea tireostimulinei hipofizare canine (cTSH) se poate, de asemenea, efectua. Acest test este, de regulă, crescut la câinii cu hipotiroidism. Se produce o creștere a acestui test deoarece hipofiza detectează faptul că nivelurile sangvine de tiroxină circulantă sunt scăzute, astfel că ea secretă mai mult TSH, care va ajunge la tiroidă pentru a o stimula să producă mai multă tiroxină. Mulți dintre medicii veterinari preferă să măsoare nivelurile T4, fT4 și cTSH, toate în același timp, și apoi să le evalueze în comparație unul de celălalt. Nivelurile scăzute ale T4 și fT4 în prezența unui TSH crescut confirmă diagnosticul de hipotiroidism în majoritatea cazurilor.
  • Răspunsul pozitiv la terapia cu levotiroxină sodică, de asemenea, este util pentru confirmarea diagnosticului.
  • Radiografii toracice și abdominale, în anumite cazuri. Aceste examene pot fi normale (punând în evidență cel mult starea de obezitate), dar au rolul important de a exclude alte afecțiuni care prezintă simptome similare hipotiroidismului. Medicul veterinar poate recomanda teste suplimentare pentru a exclude sau diagnostica alte afecțiuni. Acestea sunt selectate de la caz la caz:
    • O biopsie de glandă tiroidă poate fi recomandată, mai ales în cazurile în care se suspectează cancerul.
    • Scintigrafia tiroidiană (cu technețiu sau cu iod radioactiv) poate fi utilizată pentru evaluarea funcției glandei tiroide. Glandele hiperactive cresc mai mult radioactivitatea, în timp ce glandele hiporeactive diminuează radioactivitatea.
    • Măsurarea anticorpilor pentru T4 și tireoglobulină (proteină care leagă tiroxina). Creșterea nivelurilor acestor anticorpi indică adesea o inflamație imun-mediată a glandei tiroide.
  • De asemenea, pot fi efectuate și alte teste, în funcție de semnele clinice și de ce alte boli sunt considerate ca fiind potențiale cauze ale acestor semne.

Ca toate examenele endocrine, examenul pentru hipotiroidism este foarte util, iar măsurarea nivelului total de T4 este un indicator excelent pentru hipotiroidism datorită sensibilităţii sale ridicate. Câinii cu niveluri scăzute spre normale sau sub valorile normale au hipotiroidism. Dar pentru a avea un diagnostic sustenabil, se vor lua în considerare și vârsta, rasa și etapa ciclului reproductiv. Bolile nontiroidiene pot avea un impact asupra rezultatelor analizelor prin supresia nivelurilor de hormoni, de aceea recomandându-se coroborarea tuturor aspectelor clinice, biochimice și hematologice pentru a obţine un rezultat corect. Unele medicamente influenţează nivelul de T4, cum ar fi: antiinflamatoarele nesteroidiene, fenobarbitalul, trimetroprimul, sulfadiazina sau sulfametoxazolul, produși pe bază de iod. Când nivelul de T4 total este scăzut și din punct de vedere clinic se suspectează hipotiroidismul, pentru confirmare se va face testarea nivelului de T4. Testarea poate fi suplimentată cu TSH și test de stimulare al TSH-ului. Nivelul de TSH este ridicat la câinii cu hipotiroidism, iar nivelul scăzut de T4 sau T4 liber și un nivel ridicat de TSH confirmă diagnosticul de hipotiroidism. Testul de stimulare TSH evaluează funcţia axei hipofizo-tiroidiene, măsurând funcţionalitatea tiroidei; un nivel scăzut de hormoni tiroidieni în urma stimulării TSH-ului confirmă diagnosticul de hipotiroidism.

Diagnosticul diferențial

Având în vedere că istoricul, semnele clinice și aspectul câinilor cu hipotiroidism sunt atât de variabile, există alte stări de boală sau simptome care adesea trebuie luate în considerare atunci când se stabilește un diagnostic definitiv. Aceste boli pot fi reprezentate de:

  • Hiperadrenocorticismul (sindromul Cushing) este o tulburare endocrină care apare atunci când organismul produce prea mult hormon cortizon. Problemele dermatologice (de piele) și ale blănii asociate acestei boli sunt frecvent întâlnite și pot apărea similare cu cele sesizate în hipotiroidism.
  • Deficiența hormonului de creștere este o tulburare hormonală rară, care frecvent este asociată cu căderea părului și apare la câinii de vârstă mijlocie din rasele mici și medii.
  • Alte cauze ale disfuncției reproductive, cum ar fi in­fer­tilitatea, neintrarea în ciclu de călduri, sângerarea pre­lun­gită asociată căldurilor, precum și lipsa libidoului (ape­titul sexual), trebuie, de asemenea, să fie luate în con­siderare.
  • Bolile neuromusculare (ale mușchilor și nervilor) care afectează nervii cranieni și laringieni, precum și alți nervi periferici trebuie excluse.
  • Alte cauze ale obezității și letargiei trebuie, de asemenea, excluse.

Tratamentul

Din fericire, hipotiroidismul este ușor de tratat și implică administrarea dozelor zilnice de tiroxină sintetică. Odată ce tratamentul este inițiat, de regulă, el va trebui continuat pe durata întregii vieți a câinelui.

Suplimentarea hormonului tiroidian este indicată în tratamentul hipotiroidismului și este realizată pe tot parcursul vieții animalului.

Levotiroxina sintetică (T4) este medicamentul specific pentru tratarea hipotiroidismului. Dozele și frecvența administrării medicamentului sunt determinate de către medicul veterinar, dar, în general, alegerea acestora se face pe baza greutății corporale a pacientului. De regulă, levotiroxina este administrată de două ori pe zi la câini. După ce pacientul începe să răspundă bine la o anumită marcă de levotiroxină, este de preferat să se folosească în continuare și nu să se alterneze cu alte mărci.

Tratamentul optim solicită o asociere a îngrijirii la domiciliu cu cea medical veterinară de specialitate. Acasă, trebuie administrate toate medicamentele prescrise și să se mențină sub observație pentru a sesiza recidiva sau ameliorarea semnelor clinice.

Cu ajutorul unei terapii corespunzătoare, cea mai mare parte a modificărilor clinice asociate hipotiroidismului primar sunt reversibile.

În general, o îmbunătățire a stării generale și a activității pacientului poate fi sesizată în câteva săptămâni, iar modificările apărute la nivelul pielii și al învelișului pilos (blănii) se ameliorează în circa 4-6 săptămâni de la debutul tratamentului.

Majoritatea câinilor tolerează suplimentele tiroidiene foarte bine. Supradozarea medicației tiroidiene determină semne de hiperactivitate (hipertiroidism) și pierderea în greutatea corporală.

Câinele trebuie urmărit pentru a sesiza eventualele semne de anxietate, hiperactivitate, neliniște, modificări în mers, consumul excesiv de apă și urinarea excesivă, pierderea în greutate și diarea, iar în cazul observării oricăruia dintre aceste simptome trebuie anunțat medicul veterinar, ce va programa retestarea periodică a animalului pentru a măsura nivelurile hormonului tiroidian, cu scopul de a monitoriza dacă dozele de medicamente sunt adecvate și dacă simptomatologia prezentă se ameliorează. De regulă, prima reexaminare este fixată la circa 4-8 săptămâni după debutul terapiei. Nivelurile tiroxinei (T4) sunt deseori măsurate după aproximativ 4-6 ore de la administrarea tratamentului de dimineață sau imediat înainte de tratamentul de seară. Ajustarea dozelor de medicamente se va realiza în funcție de rezultatele acestor teste. Vizitele de reverificare suplimentare sunt mai apoi programate în funcție de rezultatele acestor teste, de modificările apărute în simptomatologie și orice altă modificare intervenită în programul de medicație.

Pe tot parcursul vieții câinelui, în mod periodic, va trebuie să se repete măsurarea nivelurilor de tiroxină (T4) pentru a ne asigura că hipotiroidismul este ținut sub control. O testare suplimentară se va efectua în funcție de evoluția clinică a bolii.

Prognosticul în ceea ce privește regresia și ținerea sub control a hipotiroidismului primar este favorabil. Hipotiroidismul asociat tulburărilor hipotalamusului sau ale hipofizei sau tumorilor de glandă tiroidă are un prognostic nefavorabil.

Prevenirea

Nu există modalități eficiente de a preveni hipotiroidismul. Cu toate acestea, odată ce tratamentul este inițiat, multe dintre simptome se remediază în câteva săptămâni. Glanda pituitară reglează producerea hormonilor tiroidieni. Dacă tiroida nu produce hormoni îndeajuns, metabolismul încetinește și multe procese ce au loc în corpul câinelui sunt întrerupte.

Monitorizarea hipotiroidismului

Când câinele începe tratamentul, analizele sângelui trebuie efectuate periodic, la câteva săptămâni, până când sănătatea sa se stabilizează. Apoi, medicul veterinar va trebui să facă un control de rutină o dată la 6 luni, iar doza trebuie schimbată.

Odată cu apariția acestei afecțiuni, animalul va trebui monitorizat pentru a se observa orice posibilă schimbare.

Bibliografie

1. Andersson, Maria; Zimmermann, Michael B. (2010). “Influence of Iodine Deficiency and Excess on Thyroid Function Tests” 28. pp. 45–69. doi:10.1007/978-1-4419-1485-9_3. ISSN 1566-0729.
2. Bertalan A., Kent M., Glass E.: Neurologic manifestations of hypothyroidism in dogs.Compend Contin Educ Vet. 2013 Mar;35(3):E2. Review.PMID:23532920.
3. Biondi B1, Cooper D.S. (2008). “The clinical significance of subclinical thyroid dysfunction”. Endocrine Reviews29 (1): 76–131. doi:10.1210/er.2006-0043. PMID 17991805.
4. Diaz Espineira M.M., Mol J.A., Peeters M.E., Pollak Y.W., Iversen L., van Dijk J.E., Rijnberk A., Kooistra H.S.J Assessment of thyroid function in dogs with low plasma thyroxine concentration. Vet Intern Med. 2007 Jan-Feb;21(1):25-32.PMID:17338146.
5. Graham P.A., Refsal K.R., Nachreiner R.F.: Etiopathologic findings of canine hypothyroidism. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2007 Jul;37(4):617-31, v. Review.PMID:17619002.
6. Hertz, Barbara, Schuleller, Kristin, Saul Hertz, MD (1905 - 1950) A Pioneer in the Use of Radioactive Iodine, Endocrine Practice 2010 16,4;713-715.
7. Longo, D.L.; Fauci, A.S.; Kasper, D.L.; Hauser, S.L.; Jameson, J.L.; Loscalzo, J. (2011). “341: disorders of the thyroid gland”. Harrison’s principles of internal medicine. (18th ed.). New York: McGraw-Hill. ISBN 007174889X. 
8. Miller J., Popiel J., Chełmońska-Soyta A.J., Humoral and Cellular Immune Response in Canine Hypothyroidism. Comp Pathol. 2015 Jul;153(1):28-37. doi: 10.1016/j.jcpa.2015.03.003. Epub 2015 May 7.PMID:25958183.
9. Mooney CT.N Z: Canine hypothyroidism: a review of aetiology and diagnosis. Vet J. 2011 May;59(3):105-14. doi: 10.1080/00480169.2011.563729. Review.PMID:21541883.
10. NIDDK (March 13, 2013). “Hypothyroidism”. Retrieved 20 April 2015.
11. Scott-Moncrieff J.C., Thyroid disorders in the geriatric veterinary patient. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2012 Jul;42(4):707-25, vi-vii. doi: 10.1016/j.cvsm.2012.04.012. Review.PMID:22720810.
12. Stockham S.L., Scott M.A. Thyroid function in Fundamentals of Veterinary Clinical Pathology. 2nd Ed. Ames, IA: Blackwell Publishing; 2008:783-804.
13. O Neill S.H., Frank L.A., Reynolds L.M., Effect of an anti inflamatory dose of prednisone on thyroid hormone monitoring in hypothyroid dogs. Vet. Dermatology 2011; 22(2):202-205.
14. Tvarijonaviciute A., Jaillardon L., Cerón J.J., Siliart B., Effects of thyroxin therapy on different analytes related to obesity and inflammation in dogs with hypothyroidism. Vet J. 2013 Apr;196(1):71-5. doi: 10.1016/j.tvjl.2012.08.005. Epub 2012 Sep 6.PMID:22959710.

Articole din ediţiile anterioare

BOLI INTERNE | Ediţia 3 28 / 2017

Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică

Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa

Fructozamina este o proteină utilizată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat. Concentrația fructozaminei nu este afectată de stres, fiin...

14 septembrie 2017
CHIRURGIE | Ediţia 1 30 / 2018

Meningiomul spinal la câine şi pisică: diagnostic şi tratament chirurgical

Andrei Timen

Meningiomul este frecvent întâlnit la câine şi la pisică. Lo­ca­li­zarea spinală este mai redusă şi în aproximativ 17% dintre ca­zuri există mai mu...

19 aprilie 2018
IMAGISTICĂ | Ediţia 2 36 / 2022

Aspecte clinice şi radiografice în panosteita câinilor

Niculae Tudor

Panosteita este o afecţiune a măduvei osoase a oaselor lungi, cu etiologie încă necunoscută, ce afectează câinii tineri (2-12 luni) aparţinând rase...

25 mai 2022
TEHNICI DE BIOLOGIE MOLECULARĂ | Ediţia 3 37 / 2022

Implementarea unui protocol de tip Real‑Time PCR HRM pentru diagnosticul mielopatiei degenerative la câine

Lavinia Pricop, Mario Codreanu

Maladiile cu etiologie genetică la animalele de companie reprezintă un domeniu destul de bine investigat, fiind descrise numeroase afecţiuni cu det...

23 septembrie 2022