Efectul dietei, al antrenamentului fizic asistat şi al remodelării corporale asupra pierderii în greutate – studiu de caz

Introducere

Înţelegerea biologiei din spatele reglării greutăţii şi a aportului de alimente este extrem de relevantă în gestionarea obezităţii şi o cerinţă-cheie pentru conceperea strategiilor eficiente de slăbire. Manipularea aportului alimentar, cu scopul de a influenţa greutatea corporală, a fost piatra de temelie a managementului obezităţii de secole.

Unul dintre principiile centrale ale strategiilor de prevenire a creşterii în greutate şi a obezităţii este restricţia aportului de energie. Dietele cu restricţii energetice sunt prescrise în mod obişnuit de dieteticieni şi profesionişti din domeniul sănătăţii ca tratament de primă linie pentru obezitate şi sunt recomandate de majoritatea societăţilor ştiinţifice şi de ghidurile dietetice⁽¹⁾.

În general, aceste diete urmează regula de aur conform căreia scăderea aportului zilnic de energie cu aproximativ 500 de calorii s-ar traduce printr-o pierdere în greutate de aproximativ 0,5 kg pe săptămână şi aproximativ 2 kg pe lună⁽²⁾. Acest lucru se realizează adesea prin controlul dimensiunii porţiilor, reducerea aportului de carbohidraţi, grăsimi totale şi grăsimi saturate şi creşterea aportului de proteine şi fibre din fructe şi legume, toate având ca scop scăderea densităţii energetice generale a dietei şi creşterea efectului acesteia de saţietate⁽³⁾.

În ciuda acordului general asupra solidităţii ştiinţifice din spatele acestor abordări, dovezile din studiile pe termen lung indică o eficacitate modestă în cel mai bun caz, un răspuns foarte eterogen şi o menţinere scăzută a greutăţii pierdute⁽⁴⁾. Într-o metaanaliză a 29 de studii pe termen lung privind menţinerea greutăţii, s-a menţinut doar o scădere în greutate de 3% după o perioadă de cinci ani⁽⁵⁾. Rata extrem de ridicată a eşecului de a menţine greutatea pierdută, estimată la peste 80%, este considerată a fi în primul rând rezultatul adaptării metabolice şi al mecanismelor compensatorii care apără greutatea corporală şi menţin depozitele de energie^(6,7).

Răspunsurile metabolice la restricţia energetică şi pierderea în greutate au fost studiate pe larg, dar unele părţi ale acesteia rămân evazive.

Activitatea fizică este recunoscută ca parte integrantă a managementului persoanelor cu exces de greutate sau obezitate în combinaţie cu dieta^(8-10). Beneficiile aşteptate ale activităţii fizice includ efecte pozitive asupra greutăţii, pierderea de masă grasă împreună cu păstrarea masei slabe în timpul scăderii în greutate, precum şi menţinerea ulterioară a pierderii în greutate^(8-10). Relaţiile dintre activitatea fizică şi menţinerea greutăţii au fost investigate pe scară largă, deşi recenzii recente au subliniat o lipsă de studii controlate care ar fi necesare pentru a oferi dovezi mai solide^(11-12).

Cheia scăderii în greutate este construirea de noi obiceiuri care să conducă la un aport alimentar adaptat şi la exerciţiu fizic regulat⁽¹³⁾.

Activitatea fizică (AF) se referă la orice activitate produsă de muşchii scheletici care consumă energie. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), primul semn de sănătate la nivel comunitar este activitatea fizică. Este clar că AF joacă un rol crucial în dezvoltarea socială şi fizică. În plus, AF este benefică atât pentru pierderea, cât şi pentru creşterea în greutate şi oferă beneficii fizice, sociale, emoţionale şi cognitive. Guvernele au recunoscut, de asemenea, efectele negative pe scară largă ale inactivităţii fizice asupra problemelor legate de sănătate la nivel mondial. În ţările în curs de dezvoltare şi în cele dezvoltate, afecţiunile cronice sunt asociate în principal cu inactivitatea fizică şi cu alimentaţia nesănătoasă⁽¹³⁾.

Procedurile de remodelare corporală, utilizate în special în domeniul esteticii, urmăresc, de asemenea, reducerea până la eliminare a excesului de grăsime, res­pectiv a celulitei, cu rezultate eficiente. Tratamentele de remodelare corporală necesită mai multe şedinţe, la un interval de timp stabilit. Eficienţa rezultatelor, mai ales dacă este vizat un interval scurt de timp, presupune combinarea cu exerciţii fizice şi cu o alimentaţie echilibrată, bazată pe produse naturale. Pentru menţinerea rezultatelor pe timp îndelungat este necesar ca programul de nutriţie şi sport să fie păstrat şi după finalizarea intervenţiei de remodelare corporală⁽¹⁴⁾.

În această lucrare, ne propunem să evidenţiem efectele unei intervenţii care combină activitatea fizică, remodelarea corporală şi dieta în corectarea obezităţii de grad 1.

Materiale şi metodă

Pentru studiu, a fost ales un pacient de gen feminin care a accesat serviciile Clinicii Nutricare Anti-Aging din Târgu-Mureş, în vederea reducerii greutăţii corporale. În prima etapă s-a făcut evaluarea nutriţională. Pe lângă anamneză s-a folosit cântarul Tanita HR77 Platinum, pentru determinările antropometrice. Pacienta, în vârstă de 52 de ani, a fost luată în evidenţa dieteticianului la data de 29.06.2023 cu un status nutriţional de obezitate gradul 1, pe baza indicelui de masă corporală (IMC) calculat de 30,9 kg/m². Raportul talie-şold a fost 0,87, masa grasă 31,3 kg, iar grăsimea viscerală era de nivel 9 (valoare medie normală fiind de 6).

Intervenţia nutriţională a fost combinată cu activitatea fizică asistată şi cu sedinţe de remodelare corporală.

Planul alimentar

Pacienta a primit o dietă cu un aport energetic de 1200 kcal, împărţit pe macronutrienţi după modelul 40-30-30 (40% calorii provenite din carbohidraţi, 30% calorii provenite din lipide şi 30% calorii provenite din proteine). Glucidele au fost reprezentate de cele integrale, grăsimile au fost reprezentate de acizi graşi nesaturaţi, iar proteinele de origine animală au fost combinate cu cele de origine vegetală.

Postul intermitent 8 cu 16 a fost recomandat o dată sau de două ori pe săptămână. Compoziţia dietei a fost modificată la două săptămâni, cu includerea alimentelor din toate grupele alimentare, asigurând varietatea culinară. S-a stabilit un orar fix al prizelor alimentare, cu renunţarea la gustările interprandiale.

Activitatea fizică a constat în şedinţe săptămânale de electrostimulare, prin aplicarea de impulsuri electrice, care, cu ajutorul unor electrozi, activează grupele musculare prin mişcări vibratorii şi stimulează arderea grăsimilor.

Remodelarea corporală a fost efectuată în şedinţe săptămânale, de două ori pe săptămână. Tratamentul aplicat cu ajutorul aparatului Eximia HR77 Platinum a fost de tipul vacuum cu radiofrecvenţă, laserporaţie cu laser activ şi magnetoterapie în zona abdominală (unde adipozitatea era proeminentă).

După şase luni de intervenţie prin dietă, activitate fizică asistată şi remodelare corporală, a urmat o perioadă în care pacienta a păstrat doar activitatea fizică asistată, cu o durată tot de şase luni.

Rezultate

Pentru fiecare dintre parametrii urmăriţi, s-au înregistrat valori îmbunătăţite la două luni până la şase luni.

Masa grasă de la valoarea iniţială de 31,3 kg a scăzut la 24,8 kg după două luni şi la 13,6 kg după şase luni (figura 1).

Grăsimea viscerală s-a modificat de la nivelul 9 la nivelul 7 după două luni şi la nivelul 4 după şase luni (figura 1).
 

Masa hidrică a crescut de la valoarea iniţială de 42,6 la 44,3 după două luni şi la 54,8 după şase luni (figura 2).
 

Valoarea raportului talie-şold a rămas apropiată de valoarea iniţială (0,88), iar la şase luni a fost de 0,79 (figura 3).
 

IMC de la 30,9 kg/m² a scăzut la 28 kg/m² după două luni şi la 24,3 kg/m² după şase luni (figura 4).
 

Întreruperea intervenţiei nutriţionale şi a programelor de remodelare corporală, cu păstrarea programului de activitate fizică, pentru o perioadă de şase luni, a generat următoarele modificări:

• Masa grasă a crescut de la valoarea de 13,6 kg la 20,3 kg (figura 1).
• Grăsimea viscerală a crescut de la nivelul 4 la nivelul 6 (figura 1).
• Masa hidrică a scăzut de la 54,8 la 46,6 (figura 2).
• Valoarea raportului talie-şold a crescut de la 0,79 la 0,82 (figura 3).
• IMC a crescut de la 24,3 kg/m² la 25,7 kg/m² (figura 4).

Discuţie

Consilierea clinică axată pe schimbarea dietei este una dintre strategiile-cheie identificate pentru tratamentul obezităţii⁽¹⁵⁾. Dieteticienii sunt profesionişti din domeniul sănătăţii cu pregătire specializată în gestionarea greutăţii şi sunt recunoscuţi ca fiind grupul-cheie profesional pentru a oferi acest tratament⁽¹⁶⁾. Îngrijirea dietetică personalizată pentru gestionarea greutăţii presupune o abordare standardizată, care urmează procesul structurat de îngrijire nutriţională, compus din evaluare, diagnostic, intervenţie şi monitorizare nutriţională⁽¹⁷⁾.

În studiul nostru, managementul obezităţii a reunit trei componente principale: dieta, activitatea fizică şi remodelarea corporală, în urma cărora s-au obţinut rezultate importante după două luni şi care au continuat să se îmbunătăţească pe toată perioada de intervenţie de şase luni.

Activitatea fizică este o componentă esenţială a combaterii excesului de greutate şi a obezităţii, iar efectele pozitive ale activităţii fizice asupra sănătăţii au fost demonstrate în numeroase studii şi recenzii^(18-20). Cu toate acestea, în 2016, OMS a identificat faptul că 28% dintre adulţii (>18 ani) din întreaga lume nu au suficientă activitate fizică. Aceasta înseamnă că aceşti adulţi sunt activi fizic mai puţin de 150 de minute pe săptămână la o intensitate moderată sau mai puţin de 75 de minute la o intensitate viguroasă⁽²¹⁾. În plus, rata persoanelor supraponderale şi obeze a crescut în ultimele decenii şi s-a transformat într-o problemă principală de sănătate publică. Excesul de greutate cauzează boli cardiovasculare, diabet, tulburări musculoscheletale şi diferite tipuri de cancer⁽²²⁾.

Potrivit OMS, prevalenţa obezităţii aproape s-a triplat din 1975. În 2016, 1,9 miliarde de persoane cu vârsta de 18 ani şi peste erau supraponderale, dintre care 650 de milioane de persoane erau considerate obeze. În consecinţă, în 2016, 39% din populaţia adultă din întreaga lume era supraponderală şi 13% a fost clasificată drept obeză⁽²³⁾.

În funcţie de regiunea geografică, clasificarea IMC diferă^(23,24). Pe lângă metoda antropometrică, cel mai frecvent utilizată pentru măsurarea excesului de greutate şi a obezităţii, mai pot fi utilizate două abordări diferite pentru a evalua supraponderea şi obezitatea. Măsurătorile indirecte ale IMC includ circumferinţa taliei, raportul talie-şold sau procentajul de grăsime corporală bazat pe grosimea pliului pielii, în timp ce măsurătorile directe ale procentajului de grăsime corporală includ absorbţiometria cu raze X cu energie duală⁽²⁵⁾.

Analizorul corporal utilizat de noi a permis evaluarea statusului nutriţional atât pe baza IMC, cât şi pe baza raportului talie-şold, alături de valoarea exprimată în kilograme a masei grase.

Exerciţiul fizic prin electrostimulare aplicat în cazul pacientei noastre a ajutat la tonifierea musculară, la creşterea metabolismului, la stimularea circulaţiei sanguine şi oxigenare, respectiv la eliminarea în mod progresiv a excesului de adipozitate. O şedinţă de 45 de minute de electrostimulare a echivalat cu şase-opt ore de exerciţiu fizic continuu.

Remodelarea corporală combină tehnologia cu radiofrecvenţă şi sistemul pneumatic în vederea stimulării ţesutului conjunctiv şi a sistemului limfatic. Acţiunea simultană a radiaţiilor laser, a electroporaţiei şi a vibraţiilor pentru activarea neinvazivă a ţesutului adipos subcutanat permite diminuarea celulitei şi reducerea ţesutului adipos localizat în diferite zone care nu răspund la intervenţiile dietetice şi la activitatea fizică.

Concluzii

Efectele de corectare a indicilor corporali sunt mai eficiente când se combină activitatea fizică, remodelarea corporală şi dieta, atât sub aspect calitativ, cât şi al duratei în care se înregistrează valori îmbunătăţite.

Autori pentru corespondenţă: Raluca Maior E-mail: raluca@clinicanutricare.ro

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.