Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu este medic specialist alergolog, doctor în ştiinţe medicale, cercetător, vicepreşedinte al Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică, un specialist care a stat de vorbă cu noi despre efectele alergice ale acestui sezon de primăvară, aşa-numita febră a fânului, provocată de polenul de graminee, precum şi despre alergiile lunii august, legate de ambrozie şi efectele devastatoare ale acesteia din urmă asupra mucoasei.

Vine această perioadă în care vezi oameni în jurul tău strănutând, cu ochii roşii şi batista la nas, încât nici nu ştii dacă e COVID la mijloc sau o simplă alergie. Şi afli că are alergie la polen, ceea ce-ţi confirmă drama prin care trece acel om, fiindcă, nu-i aşa?, primăvara polenul este peste tot!

Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu: Aşa este. Suntem în perioada care, în alte vremuri, se numea febra fânului. Cei care au rino-conjunctivită alergică, mai ales la acest polen de graminee, au nu numai simptomele (strănut, nas înfundat, mâncărimi la nas şi gât, ochi roşii), ci pot face chiar şi o uşoară febră din pricina acestei hiperactivităţi a sistemului imun.

Este, iată, semnul că pacientul trebuie să ajungă la doctor, fiindcă este limpede că acesta din urmă are rolul de a pune diagnosticul corect. Nu am fost niciodată adepta ideii de autotratare, tocmai pentru că există o aşa de fină delimitare uneori între boli foarte diferite.

Cum ne putem pregăti, astfel încât să atenuăm din efecte? Vorbim despre un tratament anume sau o conduită?

Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu: Aici avem două situaţii  posibile: a celor care ştiu că sunt alergici şi a celor care, evident, află acum.

Cine ştie că este alergic la polenul de graminee, ştie că, de la începutul lunii mai, cantitatea de polen de graminee creşte, cu atât mai mult în zona de câmpie. Să nu uităm  că aici intră şi polenul eliberat de iarbă, iar acest detaliu lărgeşte considerabil aria în care persoanele sensibile pot fi afectate.

Aşadar, întâi de toate, trebuie să ştim perioada în care polenul devine agresiv pentru cei sensibili, mai-iunie, în general, cu o nouă activare atunci când se recoltează grânele, adică în iulie, fiindcă şi acel fân recoltat eliberează praful cu alergen. După ce devin conştienţi de perioada cea mai sensibilă pentru ei, trebuie să înceapă cât mai repede tratamentul preventiv, fiindcă această strategie blochează dezvoltarea simptomelor.

Rinita, alergia (bolile ce se termină în –ită înseamnă o inflamaţie) este o inflamaţie indusă de sensibilizarea la un anumit alergen. Şi tot inflamaţie se petrece câtă vreme contactul cu acel alergen este constant. Iar, dacă apar simptomele despre care vorbeam puţin mai înainte, cu menţiunea că din ce în ce mai frecvent simptomele apar la nivel ocular mai întâi şi se manifestă ca o conjunctivită, doar că mâncărimea şi roşeaţa apar la ambii ochi şi se manifestă mai ales afară, când bate vântul. Aceste simptome sunt elementul de alertă, fiindcă atunci trebuie început primul tratament.

Prima măsură este de a reduce contactul cu polenul. Cum se face asta? În casă vom avea un purificator de aer,  care atrage şi blochează prezenţa polenului în aer sau chiar utilizarea aerului condiţionat, fiindcă şi el are filtre care pot capta polenul.

Există chiar nişte plase pentru ferestre care blochează polenul, iar în maşină, neapărat, trebuie schimbat filtrul de polen.

În plus, în aceste vremuri pe care le traversăm ne ajută şi masca.

Când aceste măsuri nu sunt suficiente, trebuie începute măsurile medicamentoase. Avantajul în această rino-conjunctivită alergică este că putem administra tratamentul local, în nas, în ochi, fără pastile, care pot aduce şi efectele inerente distribuţiei în tot corpul.

Există spray-uri care conţin atât corticosteroizi, adică substanţe antiinflamatoare, dar şi conţinut anti-alergic, ce se poate administra în micro-grame, chiar în nas sau ochi. Deci doze foarte mici, exact acolo unde este nevoie.

Ce se întâmplă  cu omul care, pentru prima oară, descoperă aceste simptome?

Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu: Este o caracteristică a rinitei alergice, ca simptomele să se declanşeze 2-3 ani la rând, în aceeaşi perioadă, cu aceeaşi intensitate sau crescândă, fiindcă an de an inflamaţia devine mai puternică, adică, exact ca în orice boală, sistemul imunitar produce tot mai mulţi anticorpi, dar în acest caz sunt anticorpi de alergie, care antrenează mai multe celule inflamatorii, care vor da o simptomatologie accentuată.

Un nas care curge, mâncărimi de nas şi gât, mâncărimi de ochi, obstrucţia nazală, care nu te lasă să mai respiri, care se repetă în aceeaşi perioadă a anului ridică cea mai mare suspiciune de alergie şi este important de luat în seamă, în aşa mod încât să ne trimită la medicul alergolog, care poate stabili clar dacă vorbim de alergie, dacă există sensibilizare la un anumit tip de alergen, cât de severă este şi cât de intensă trebuie să fie medicaţia.

Ce se întâmplă cu copiii?

Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu: Cu copiii se întâmplă aşa-numitul marş atopic. Povestea unui copil alergic începe clasic din primele luni de viaţă, când are manifestări de alergie alimentară, în principal alergia la lapte şi apoi la alte alimente care se introduc treptat, pentru ca, spre vârsta de 1 an, să apară dermatita atopică, iar după 3 ani şi maximum în jurul vârstei de 5 ani apar cele mai frecvente manifestări de rinită alergică. Apoi, apar riscurile de apariţie a astmului.

E clar că avem nevoie de cel puţin trei sezoane pentru ca mucoasa nazală a copilului să se întâlnească cu polenul pentru a deveni alergic. Deci, e puţin probabil ca un copil de 1 an să aibă alergie la polen. Cu o excepţie. De câţiva ani, am observat simptome destul de severe la copiii în jurul vârstei de 1 an, la prima lor întâlnire cu polenul de ambrozie, în perioada de alergii august-septembrie.

Asta înseamnă că se întâmplă ceva la nivel epigenetic, adică în viaţa intrauterină, ceea ce ne face să tragem din nou un semnal de alarmă.

Este ambrozia un agent alergen atât de puternic sau este doar foarte populară?

Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu: Amândouă afirmaţiile sunt adevărate.

În zona de câmpie a României, în perioada august-septembrie, se petrece o adevărată tornadă de polen din pricina acestei plante. O cantitate mai mare de polen sigur că produce un impact mai mare asupra mucoasei.

Ambrozia, ca alergen, este unul dintre cei mai sensibilizanţi şi cu cel mai crescut risc de a conduce către astm.

Alte plante care se încadrează în această categorie?

Prof. dr. Carmen Bunu-Panaitescu: La noi în ţară, polenul de ambrozie este cel mai alergizant şi cu riscul de a conduce spre astm.

Pentru rino-conjunctivită alergică cel mai agresiv este polenul de graminee, cel care dă febra fânului, dar care nu conduce atât de uşor spre astm, nu coboară în căile respiratorii mici.

Deci, de departe, ambrozia este cea mai periculoasă.

Din punctul meu de vedere şi am început o cercetare în această direcţie, este la fel de sensibilizantă ca şi acarienii din praful de casă, cu riscul similar de a induce astm. Avem o cercetare la OncoGen în care asta vrem să evaluăm: expunem experimental celule epiteliale bronşice şi nazale la ambrozie, la acarian, dar şi la combinaţia celor doi alergeni. Şi urmărim evoluţia celor trei tipuri de expuneri.

Practic, un alergen potent nu doar sensibilizează, ci chiar distruge integritatea mucoasei. Iar rezultatele preliminare arată că şi ambrozia, dar şi acarianul alterează stratul epitelial, iar când sunt împreună efectele distructive sunt şi mai mari.

Ce spune asta? O persoană alergică la praf de casă, dacă devine alergică şi la ambrozie are un risc mult mai mare să dezvolte forme mai severe de boală şi să evolueze spre astm.