Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu este decanul Facultăţii de Farmacie din cadrul UMF „Carol Davila” Bucureşti şi a ales studiile de farmacie din pasiunea pentru chimie, pe care i-au hrănit-o cu determinare şi inteligenţă profesoarele de Chimie din gimnaziu, apoi din liceu.

Cum şi de ce aţi deci să deveniţi farmacist?

Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu: Au fost o serie de întâmplări fericite. Nu a fost un moment de iluminare, ci un traseu care s-a creat începând cu clasa a şaptea, cu prima profesoară de Chimie, care mi s-a părut, la acel moment, ceva rupt din soare, o persoană cu totul şi cu totul specială ca eleganţă, ca structurare şi reuşite didactice. Ne preda Chimia în laborator şi am învăţat această materie făcând practică, experimente, ceea ce la momentul acela era deosebit. De aici, lucrurile au dus la a alege un liceu cu profil „Ştiinţele naturii”, unde şansa a fost de a avea profesori extraordinari. Cu profesoara de Chimie am putut comunica într-un fel foarte bun, lucru care m-a stimulat să vreau mai mult de la mine, deşi nu sunt chiar o personalitate competitivă. Asta a făcut ca în clasa a XII-a, când toată lumea se îndrepta spre medicină, eu să caut o variantă care să mi se potrivească, plăcându-mi Chimia.

Iniţial, am mers pe ideea de industrie chimică şi inginerie, pentru că îmi plăceau ştiinţele exacte, îmi plăceau şi Matematica şi Fizica. Părinţii mei au intervenit însă cu un sfat şi mi-au spus că, la alura mea fizică, la felul meu de a fi nu s-ar potrivi o profesie de inginer.

Atunci, am căutat facultatea la care se face cea mai multă chimie, iar aceasta era Facultatea de Farmacie. Aşa s-a scris istoria. Cumva a fost neaşteptat, pentru că sunt singurul farmacist din familie de pe ambele ramuri. Fratele meu a mers şi el pe carieră medicală, sora mea la fel. Parcă s-au deschis nişte porţi pentru noi, în casă.

De ce nu Medicina?

Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu: Pentru că toţi colegii mei de clasă voiau Medicina. Eu nu mă vedeam mergând umăr la umăr cu ei. Fiecare era foarte dedicat, aveau o structurare pe care eu, la vremea aceea, nu o aveam. Ştiam că nu îmi doresc asta. Nu mă vedeam la Medicină. Îmi doream ceva mai aşezat, mai puţin expus, mai mult în laborator decât cu pacientul. Şi, în timp, am constatat că am făcut o alegere destul de corectă.

Şi cum avea să se aşeze, ulterior, profesia pe structura dvs.?

Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu: În acele discuţii, pe care le-am avut în clasa a XII-a cu părinţii mei, profesori amândoi, filologi, a apărut întrebarea: „Încotro?”. Tata mi-a spus că am o structură didactică, mă exprim frumos, vorbesc frumos, explic frumos şi mi-a spus că m-ar vedea predând. Eu vedeam cât de mult munceau ei, cât de mult se pregăteau pentru concursuri, examene, olimpiade, erau teancuri de teze si lucrări de corectat. Tata nu avea linişte. Corecta şi sâmbăta, şi duminica. Mama preda la mai multe licee, copiii erau extraordinar de alerţi. Mi se părea o muncă incredibilă şi le-am spus că nu îmi doresc carieră didactică. Am fost foarte hotărâtă, cu mintea mea de 17-18 ani. În facultate însă, s-a făcut în anul II un cerc de Informatică, cu profesorul de Fizică. Eu eram curioasă să văd despre ce e vorba.

Făceam practică la actuala Agenţie Naţională a Medicamentului – pe vremea aceea, Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului – şi cel care îmi coordona stagiul de practică, spunându-i că în facultate avem un astfel de cerc, a zis să merg să văd.

Plecând de la acel cerc, am făcut o lucrare de licenţă mai aparte, cu o aplicaţie informatică. Era un studiu între fitoterapia europeană şi cea chineză. Era aparte, pentru că, în anii ‘80, informatica nu era foarte prezentă în domeniul farmaceutic, un astfel de studiu comparativ nu se făcuse, era interesantă ideea de a putea folosi plantele aşa cum se folosesc în terapia chineză tradiţională, care avea câteva mii de ani în a fi utilizată pentru pacienţi. Practic, aşa s-a pornit. Am lucrat cred că vreo 3 ani cu domnul profesor. Lucrurile au mers foarte bine. În 1990 – eu am terminat facultatea în 1988  - după perioada de stagiu, se puteau da concursuri pentru a veni la catedră. Eram deja foarte bine pusă la punct cu ce presupune activitatea de farmacie într-o comunitate. Nu simţeam că puteam să învăţ suficient de mult pe cât mi-ar fi plăcut. Interesant este că rămăsesem din facultate calată pe un ritm de învăţare constant. În momentul în care am aflat, am zis că asta mi-ar plăcea: să vin în facultate, să devin cadru de predare şi aşa a început.

Cum sunteţi în relaţie cu studenţii?

Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu: Sunt aşa cum mă vedeţi. Nu sunt cameleonică. Nu am o faţă pentru diferite situaţii. Sunt ca în informatică: what you see is what you get. În relaţia cu absolut oricine sunt deschisă dacă se doreşte un dialog.

Legat de studenţi, gândirea mea este de a fi cu un pas înaintea lor, dar lângă ei, pe ideea de a face un ghidaj fin, nu explicit, pentru că unii nu l-ar percepe ca fiind bun. Ei au foarte multe idei, foarte multă energie şi vor să fie independenţi. Şi atunci modul meu de a lucra este unul în care anunţ şi, la modul cel mai propriu, sunt prezentă oricând este necesar, ne consultăm, discutăm. La cursuri, unde este de predat – eu predau Fizica şi este o disciplină care pe studenţii Facultăţii de Farmacie îi face să fie foarte precauţi, pentru că nu se aşteaptă să facă Matematică, Fizică, Chimie la început de drum în Farmacie – scopul meu este să le dau curaj că, muncind, înţelegând să înţeleagă şi să fie constanţi în activităţile pe care şi le-au propus când au dat concursul de admitere, le va fi bine ca profesionişti. Pe de altă parte, noi aici jonglăm cu multe discipline – şi cu cele de comunicare, şi cu cele ştiinţifice. Ei sunt expuşi la multe noţiuni. Uneori, se sperie. La mine principiul e că, dacă eu am terminat facultatea cu bine, oricine care munceşte poate să facă acest lucru, pentru că nu am nimic special.

Care mai este rolul mentoratului în această lume super-tehnologizată?

Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu: Toată lumea are nevoie de cineva aproape. Omul este o fiinţă socială, chiar dacă tinerii sunt numai cu telefoanele în mână: ascultă, citesc, se joacă folosind tehnologia, contactul uman le place. Cum ne place tuturor. Părerea mea este că tehnologia bine gândită şi cunoscută este un lucru extraordinar, care schimbă, deschide alte drumuri pe care să putem merge. Mi-ar plăcea, pentru anul viitor, din aprilie-mai, să avem nişte workshop-uri pentru studenţi şi pentru cadrele didactice legate de Inteligenţa Artificială, în domeniul farmaceutic şi medical, pentru că văd că există o atenţie foarte mare asupra subiectului şi să nu existe neînţelegeri sau ideaţii care nu sunt neapărat plecate dintr-o cunoaştere a domeniului. Ne-am gândit că ar fi foarte potrivit, ceva ce ar stârni şi pentru studenţi, şi pentru profesori interesul.