Recomandările Editorului

SINTEZE

Infecţiile nosocomiale

Infecțiile contractate în spital reprezintă o complicație serioasă, o problemă importantă de sănătate publică, destul de des întâlnită pe întreg globul. Infecțiile nosocomiale sunt infecții dobândite în spitale și/sau în alte servicii de asistență medicală, inclusiv clinici ambulatorii și centre de îngrijire pe termen lung, cum ar fi casele de îngrijire medicală și serviciile de recuperare medicală. IN nu sunt prezente în faza activă sau de incubație la momentul internării. Infecțiile contractate în spital sau în alte unități de îngrijire a sănătății de către personalul medical sau vizitatori pot, de asemenea, să fie considerate infecții nosocomiale.

Citește mai departe »

Recomandările Editorului

SINTEZE

Infecţii intestinale ale epocii moderne: diareea călătorului prin ochiul clinicianului

Dacă articolul din numărul anterior pe tema diareei călătorului (DC) a abordat această patologie prin prisma microbiologului şi a epidemiologului chemați să identifice agentul patogen și să stabilească regiunile la risc, dar și factorii favorizanți sau predispozanți, prezenta lucrare își propune să schimbe perspectiva de abordare a respectivei patologii, analizând cu „ochiul“ clinicianului problematica diagnosticului și a măsurilor de tratament ce se impun într-o astfel de afecțiune. Caracteristicile și circumstanțele de apariție a DC determină ca diagnosticul acesteia să fie unul eminamente clinic (coprocultura cu antibiogramă fiind rareori necesară!), bazat pe o anamneză riguroasă care trebuie să ia în considerare atât aspectele microbiologice, precum și pe cele epidemiologice și fiziopatologice ale bolii(1). Tratamentul constă în măsuri menite să corecteze pierderile de apă și electroliți (reechilibrare hidro-electrolitică), să atenueze simptomatologia (inhibitori de motilitate intestinală, analgezice, antispastice etc.) și să anihileze cauza, antibioticele intestinale bactericide cu spectru larg fiind cel mai des folosite în acest sens(1). În condițiile apariției unui episod de DC, măsurile terapeutice pot fi inițiate de medicul căruia i se adresează respectivul pacient, dar chiar și de pacientul în cauză, dacă acesta a fost corect instruit de medicul său curant înainte de plecarea în călătorie(2).

Citește mai departe »